Dac-as fi pentru o zi presedinte...

...as pune melodia asta imn national. Nu, global! Plecaciuni, Tracy Chapman!

WHY
Why do the babies starve
When there's enough food to feed the world
Why when there're so many of us
Are there people still alone

Why are the missiles called peace keepers
When they're aimed to kill
Why is a woman still not safe
When she's in her home

Love is hate
War is peace
No is yes
And we're all free

But somebody's gonna have to answer
The time is coming soon

Amidst all these questions and contradictions
There're some who seek the truth

But somebody's gonna have to answer
The time is coming soon
When the blind remove their blinders
And the speechless speak the truth

Razboiul stelelor

“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” (Mahatma Gandhi)

Momentan cred ca ma gasesc in faza de ras, dar imi place citatul. Si pentru ca imi place, imi place sa cred ca vor urma niste lupte, iar apoi o victorie.
In replici sa ne luptam sau prin fapte sa aratam?

Ziua perfecta

Incepe la rasaritul soarelui, cu o vanilla coffee de la Dunkin' Donuts, pe ponton, la malul Atlanticului, in Maine, USA.
Tur matinal prin Carturesti, apoi plimbare in Central Park, pe alei, unde dau o scurta reprezentatie stradala artistii-dansatori, muzicanti, oameni cu chef de joaca si de buna-dispozitie. O inghetata de la gelateriile vieneze, savurata pe iarba, tot in Central Park.
Ora 12: pranz intr-un restaurant cochet din Paris, urmat de o cafea si o tigara in compania prietenilor dragi.
Dupa-amiaza, dau o raita prin bazarurile intesate de oameni, culori, mancaruri si arome din inima Bangkok-ului, a Indiei sau a Turciei. Cumparaturi musai cu negociere de la comerciantii chinezi.
Ora 5: Ceai pe Tamisa, dar ceai aromat, din plante cu nume necunoscute, insotit de povesti fabuloase din Tibet, Australia sau Africa.
La 6, sunt in camera mea de acasa, din Suceava, si scriu la calculator. Mama imi aduce pe birou ceva dulce, tata se asaza pe pat langa mine si asteapta sa ii povestesc despre mine.
Cina in familie, cu bunataturi traditonale, voie buna si lene proverbiala. La tara, sub mar, in sunet de greieri si, undeva pe o balta indepartata, oracait de broaste.
Ora 8: Samba in Rio de Janeiro, culoare, viata, muzica, galagie.
Peste doua ore, sunt pe Fifth Avenue, strada e aproape pustie, dar un saxofonist de culoare canta orasului melodia ce-i poarta numele: "New York, New York". Canta pentru mine, canta pentru oras, canta pentru ca ii place sa cante. Ii dau un dolar sa mai cante o data.
Noaptea, afara ninge linistit si pufos, e alb peste tot si zapada scartaie sub picioare. Nu conteaza unde sunt, atata timp cat TU esti cu mine. Ne tinem de mana, scartaim impreuna incet - mergem alene spre casa, in patul mare, cu cearsafuri albe, de abia puse, din fata semineului in care arde focul si cu el, o poezie. Adormim dusi, ca doi copii in Ajun, care de-abia asteapta Craciunul.

Cel mai bun remediu impotriva unei seri anoste

Improvizatie in Deko - ma dor si acum obrajii de la ras

Fii minerul meu:

Din seria “Bloggeri frustrati”

Nu ma simt foarte creativa azi. In schimb, mi-am propus sa fiu o diva. Stiti voi, din aia care-si ascunde starile, cearcanele si absenta oricarei idei interesante de conversatie sub un strat gros de fond de ten si “ambalajul” perfect cumparat de la toate louis vuittoanele posibile. Singurul meu Louis Vuitton autentic e o punga de cadou primita la evenimentul de lansare a magazinului cu pricina in Bucuresti. Dar bun si asta pentru un inceput in ale divinitatii... Pe principiul merge si asa, nu? Ca doar suntem in Romania.
Astazi nu m-a impresionat nimic, nu m-a surprins nimic, nu m-a enervat nimic. Poate doar “carligele” inductoare de sperante desarte pe care le folosesc companiile imobiliare pe net. Are mall-ul ancore? Aaaareee!!!.... Are si compania imobiliara ditai carligul de apartament ultra-modern, renovat si cu de-toatele, la super-pret, numai bun sa atraga neinitiatii ca mine, uitati pe strazi sau in vreun apartament cu chirie ce trebuie eliberat urgent. Numai ca, la primul telefon, carligul dispare, “de-toatele” prezinta lipsuri si pretul nu mai e valabil... Rasar in schimb, “super-ofertele” de apartamente vechi, mobilate – ce-mi place asta – “clasic”, si la un pret usor mai mare...Uite-asa, m-am conversat eu azi la telefon cu agentii imobiliari, care s-au gasit sa imi explice mie cum functioneaza bula proprietatilor in Romania si cum cresc preturile de la o saptamana la alta. A cui sa fie vina, insa, oare?... Nu am chef, nici energie, nici rabdarea necesara sa stau acum sa explic fenomenul. Mai bine, fac o invitatie la lectura zilnica a ziarelor. Si dau un sfat, à la Macmillan: “take everything with a grain of salt”. Pe romaneste, luati mai multe ziare de la cat mai multe trusturi de presa, cititi, apoi cititi printre randuri, apoi analizati bine si apoi trageti o concluzie. Propria voastra concluzie. Cu presa ca a mea, ca a voastra, o concluzie obiectiva e la fel de usor de gasit ca bobul de sare in caruta cu apartamente.
P.S.: E “caruta” un cuvant potrivit pentru o diva?....

De unde vine titlul..

Am descoperit o noua oaza de liniste.. O cheama Carla Bruni si, desi viata ei numai linistita nu a fost, reuseste sa imi transimta prin cantecele si vocea ei toata bucuria unei zile de toamna proaspata si aurie, petrecuta cu o cana de ceai fierbinte in compania unei carti. Si a ei...