Prietenie intr-un bol de supa

Sa mai spuneti ca nu ne afecteaza criza...
Astazi cea mai tanara dintre tovaraselele mele de generatie (nu degenerate, cum pare la prima ocheada..) m-a anuntat ca isi va serba ziua de nastere in negare, impartind cu noi, restul pitzipoancelor trecute de 20 de ani si blocate inca la 16, printr-un - citez - program orientativ de dixtractii care cuprinde: vin fiert cu scortisoara, remi, scrabble, mere coapte a la Sarbatorita, miraculosul joc de societate Mafia, toate garnisite cu o selectie ca la carte de filme de groaza!
Cu alte cuvinte, data fiind si strategica pozitionare in timp a evenimentului - 31 octombrie - un party de Halloween in care toate ne deghizam in bunicutze low-cost.
Nu ca as avea ceva impotriva, la urma urmei, low-costul m-a afectat si pe mine in ultimul timp. Dar tocmai de aceea! Varianta remi am testat-o deja uichendul care tocmai a trecut, iar varianta scrabble o pastrasem pentru petrecerea de mutare in casa noua. Cu chirie. Supra-evaluata.
Ca si cum spiritul aventuros al party-ului nu era suficient, un alt prieten vrea sa valorificam ultimele zile petrecute pe baltita. Nu ma refer la obisnuita pata de apa, ci la straduta in care mi-am facut veacul in ultimii doi ani.
Cu acelasi joie de vivre caracteristic, l-am invitat la... o ciorba in-house. Facuta de subsemnata. In acelasi spirit crizat.
Si ce raspuns primesc la darnicia cu care imi impart ultima imbucatura de zeama de legume?
"Sper ca supa sa fie la fel de buna ca in prezentarea facuta si desigur gazdele sa nu fie acre cu el:). Altfel, exista sansa ca musafirul sa se supere, lucru care ar avea o serie de repercusiuni: lipsa vizitelor in 1 Mai, refuzul de a mai avea vreun fel de contact cu ele, si schimbarea atitudinii fata de tot ce inseamna clanul the P.
Suntem in perioade de criza...lucrurile se schimba....pe viitor, un bol de ciorba va fi un indicator important intr-o prietenie..."

Asta imi aduce aminte de un anumit banc prost al copilariei... "pentru o lingura de fasole.." Nu mai stiu continuarea, dar sigur o voi auzi curand la Stirile de la ora 5. La urma-urmei, criza trebuie sa ajunga si in Pocrecile si Cucuietii din Deal, nu?

Criza ia amploare, cine sunt supravietuitorii?

Din rezultatele pe Q3 anuntate astazi:

Wachovia, una dintre primele banci din Statele Unite, a incheiat trimestrul 3 din 2008 cu pierderi de aproape 24 de miliarde de dolari, cel mai mare minus inregistrat de o banca pe parcursul crizei, spun Bloomberg si Ziarul Financiar.
In schimb, Philip Morris si McDonald's au anuntat cresteri ale profiturilor de 20,6%, respectiv 11% in aceeasi perioada.
Ce ii face pe ultimii doi imuni la criza, la aceeasi nemernica criza care rastoarna bancile precum piesele de domino? Ei, bine.. am tras cu ochiul in globul de cristal, am intrebat-o pe Mama Omida, am apelat la cunostintele de psihologia consumatorului si dupa indelungi calcule astro-matematice m-am lamurit!

Criza provoaca stres. Iar stresul determina fumat intensiv si mancat compulsiv, in special la fast-food.
N-avem bani sa ne platim casele, dar hei! sa sarbatorim asta cu un hamburger si o tigara la colt de strada. Doar trebuie sa ne respectam, nu?

Astept rezultatele producatorilor de bauturi alcoolice si studiile despre starea sanatatii omenirii post-criza.

Pentru abordarea jurnalistica, aici:
ZF
Market Watch
Capital

De la Stanford citire

Shhh...sa nu speriem valul!

N-am vrut sa vorbesc despre tsunami-ul care a cuprins sistemul financiar. Ezit sa imi dau cu parerea (cu riscul de a atrage reprosuri din partea apropiatilor cum ca as fi insensibila la ce se petrece in lume). Nu e ca si cum nu imi pasa, dar prefer sa ii las pe altii, care stiu mai bine, sa vorbeasca. Atata timp cat nu vorbesc degeaba. Mi-e suficient sa aud in redactie indemnul la folosirea cuvintelor "carnagiu" si "dezastru pe piata financiara" ca sa inteleg ce se petrece, cum a luat nastere valul, dar mai ales cum se propaga.
Citeam mai demult ca jurnalistii americani isi masoara foarte atent cuvintele atunci cand scriu despre criza financiara. Nu de alta, dar asaltul de stiri despre falimente si penuria de lichiditati cu care se confrunta institutiile nu au facut decat sa panicheze publicul si, dintre ei, investitorii. Asa ca lumea a inceput sa isi retraga banii din banci, investitorii au vandut tot ce au putut pe bursa,singura consecinta imediata fiind agravarea situatiei. Nu degeaba ne invata la scoala ca pretul scade cand creste oferta. Ei bine, se aplica si la actiuni!
In Romania, am vazut, mass-media nu si-a invatat lectia. Si continuam sa folosim aceleasi cuvinte grele doar pentru ca vand mai bine. Fara sa intuim greutatea unui titlu de prima pagina. Pana ajungem acasa, unde ne intampina parintii, ninsi si inocenti, cu intrebarea daca ar fi bine sa isi scoata banii din conturile bancare, in caz ca dau faliment...
Iar situatia e cu atat mai nasoala cu cat in Romania nici termenul de investitor nu e foarte bine impamantenit. Un investitor presupune stiinta despre piata, nu doar pura placere pentru specula.
Warren Buffet este investitor. Plasamentele inteligente, in bani si vorbe, i-au adus si statutul de Oracolul din Omaha. Iar Buffet a dat unda verde cumpararii de actiuni. Cand altcandva, daca nu acum, cand acestea au atins valori extrem de modeste? Piata nu va scadea la nesfarsit, teoria ciclurilor economice o spune: dupa un boom, urmeaza o recesiune, si iar o crestere, si iar un boom. It takes years, dar de aia se cheama ca investesti.
Indemnul Oracolului - "Be fearful when others are greedy, and be greedy when others are fearful" - si alte info, gasiti pe:
http://www.portfolio.com/news-markets/top-5/2008/10/17/Buffett-Urges-Buying-Stocks

Cocotata pe-o capsuna

Replica la De prin lume adunata, a unui prieten aflat in State pentru al patrulea an (din toti cati au mai ramas, probabil).
El "si-a jurat in barba sa nu isi faca niciodata blog" si a preferat sa imi comenteze post-ul printr-un e-mail. Eu n-am rezistat tentatiei si am copiat aici o parte, cea mai draga mie.

Un calugar budist se plimba pe munte, cand a fost atacat de un tigru. S-a speriat, a fugit de tigru pana la marginea unei prapastii. Cu tigrul pe urme, a alunecat si a cazut in prapastie, dar a apucat sa se prinda de o radacina de copac. Cum se tinea el atarnat, a vazut tigrul dand tarcoale deasupra. Apoi s-a uitat in jos si a vazut alti 5 tigri asteptand ca el sa cada. Apoi s-a uitat drept in fata si a vazut o capsuna. La care fata i s-a luminat si a zis: "Uite o capsuna perfecta". Si a mancat-o.

Nu fi dezamagita ca aici se termina povestea. Mesajul e simplu. Nici ce e inainte, nici ce e in urma nu conteaza. Conteaza doar locul in care te afli. Acela e al tau. Si e perfect. Bucura-te de el, pentru ca e singurul pe care il ai, si e destul.

Azi am cautat prin arhiva prafuita a Yahoo 360-ului. Uitasem total ca am un cont acolo; de fapt, credeam ca nu mai e valabil de un an.. Am descoperit deci cu surpriza ca prietenii mei au fost activi in tot acest timp, prin poze, posturi pe blog si comentarii. Mult mai mare a fost insa surpriza sa gasesc un post de-al meu, scris anul acesta (!!!) de care chiar ca uitasem. Prin urmare, pentru ca e aproape de sufletul meu si e optimist, l-am "mutat" aici, cu data si poza de rigoare:

FRANTURI, 18 Martie 2008



Imi place... marea, cafeaua de dimineata, rasaritul, liliacul, baletul, echipa mea de la Target, libertatea, filmul seara, imediat cum intri in casa; cititul in pat de dimineata; saxofonul, chitara clasica, pianul, sushi, menta, Manhattan, drumurile lungi cu masina, calatoriile fara destinatie, Anthony Hopkins, cafenelele cochete, barfa inofensiva cu fetele, barfa mai putin inofensiva a baietilor, rationamentul simplu, oamenii care nu se tem sa se exprime.

Nu-mi place... nu exista. E o notiune dependenta de context, de experienta, de paradigme.

Viata vine cu bune si rele peste noi si nu putem decat sa o luam ca atare si sa mergem mai departe.

De prin lume adunata

In ultimele zile am calatorit prin tot felul de tari: Austria, Republica Dominicana, Italia, Marea Britanie, SUA, Turcia. Mi-am vizitat prieteni si fosti colegi stabiliti sau aflati acolo pentru un internship, am aflat cu ce se ocupa acum, ce au facut in anii in care n-am mai vorbit, ce sentimente ii framanta. Ma refer, evident, la o calatorie virtuala, prin blog-uri, site-uri si e-mailuri. Nu i-am mai vazut de cativa ani, cu unii dintre ei am mai vorbit doar din cand in cand, de drag si dor, de complezenta, din intamplare. Pe toti ii admir pentru curajul de a se rupe de cercul lor (nu pentru prima data) si de a pleca departe, intr-o alta tara, cu alt port, alt grai, alta definitie pentru Da si Nu. Ca sa formeze un alt cerc si alta perspectiva asupra vietii.

Nu stiu cata lume a avut ocazia sa faca acest lucru, nici cati sunt deschisi la ideea de a pleca de nebun, sa traiesti si sa lucrezi intr-o alta tara. Eu am facut-o, si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai infricosator si, totodata, cel mai eliberator gest din viata mea. As mai pleca o data, si inca o data, si inca o data.. Dar ma tine pe loc concluzia la care am ajuns cand am aterizat pe aeroportul din Otopeni, dupa patru luni in care am locuit, muncit si iubit peste Atlantic:
Cu cat vezi mai multe, cu cat sunt mai indepartate tarile din care provin prietenii tai, cu cat se inmultesc locurile din lumea larga in care esti binevenit, cu atat devine mai dificil sa gasesti un singur loc: al tau.

Dar, cand prietenii tai dragi din Turcia vin in vizita la tine pe blog si se hotarasc sa iti trimita in Romania cafea Dunkin' Donuts din State via Instanbul ca sa contribuie la ziua ta perfecta, afli ca n-ai un loc, nu doar unul, ci multe, mult mai multe, ori poate lumea intreaga. Conteaza doar pe cine ai alaturi:)

Oamenii toXici

Cred ca fiecare a cunoscut pana acum acele persoane pe care eu le numesc toxice. Magneti de poli opusi. Iti stau in preajma aproape zilnic, lucrezi, vorbesti cu ei, ii vezi, te vad. Sunt oamenii care iti fac tie rau prin simpla desfasurare a caracterului lor. Exercita asupra ta o atractie la fel de puternica pe cat e de puternica respingerea. Nu stii daca sa ii iubesti sau sa ii urasti. E suficienta doar o vorba, un gest sau o privire de-a lor si te irita, te intriga, te fac sa te intrebi in legatura cu propria persoana. Nu doar pe moment, ci ore in sir dupa lasarea serii. Pentru ca, cumva, prin felul lor de a fi, iti ating tie punctele sensibile. Unii din ei actioneaza ca si cum ti-ar cunoaste fiecare particica din suflet si cel mai ascuns coltisor din minte. O vorba, si starnesc o furtuna. Un gest, si esti in garda. O privire si... Privirea e cea mai enervanta. Te uiti la X, se uita la tine – stati asa secunde in sir, fara sa scoateti o vorba. Dupa care, nimic. Numai X stie ce a gandit si numai tu stii ce ai gandit. Doar ca, intr-un fel, te temi ca X iti ghiceste fiecare gand insiruit pe dendrite de-a lungul celor muuuulte secunde.
Eu am cunoscut suficienti oameni toxici incat sa fi infiripat deja un portret robot. Culmea, e acelasi: Sexul masculin. Ocupatia: egocentrismul. Aerul: arogant. IQ: aparent, mult mai mare. Cel putin, la capitolul inteligenta emotionala si stapanire de sine par ca ma intrec cu brio.
Si, da, recunosc, ma enerveaza tocmai pentru asta. Pentru ca ma fac sa imi pierd increderea in mine. Culmea, tot pentru asta ii si admir. Si, pe alocuri, as vrea sa fiu ca ei.
Dar oamenii toxici nu au acest nume degeaba. Scopul lor e sa se simta mai bine prin desconsiderarea celorlati. Iar asta nu e admisibil. Asta arata tocmai slabiciune, pe care se chinuie cu atata aroganta sa o ascunda. De aici si dilema: daca sunt puternici pentru ca sunt aroganti, dar sunt aroganti pentru ca sunt slabi, de ce nu luam X-ul si-l aruncam cat colo, departe de campul nostru magnetic? Oare si noi suntem X-ul lor?