O mogalda numita Minune

A venit asa, grabita, hotarata, nerabdatoare si vioaie, azi pe la 10 dimineata. Si dintr-o data, ne-a dat pe toti peste cap si ne-a transformat ca in povestile cu zane: sor-mea a devenit mama, sotul ei e tata, eu am devenit matusa si toti am devenit pe loc maturi.
Ce daca e mica, paroasa si imbrobodita? Ce daca doctorii au penalizat-o cu 2 puncte pentru ca n-a vrut sa mai astepte 2-3 saptamani? Ea are puterea sa ne schimbe destinul, ea si-a revendicat cu atata indarjire locul in lume si tot ea, printr-un planset, a adus 2,9 kilograme de fericire in atatea suflete!

Azi am fost, pe rand, titirez, topaitoare si zaluda. Am ras si am plans, concomitent sau alternativ, si tot asa am urcat pe valuri de fericire, de induiosare si de teama. O mogalda a pasit in lume si e asa de mica si fragila, incat cu greu iti vine sa crezi ca e aceeasi faptura care pana mai ieri dadea suturi si upercut-uri pe sub plapuma.

E activa, va zic! Tot azi a avut si prima sedinta foto, direct in incubator, si cel putin la prima vedere pare o minune de fata. De abia astept sa o vad punand lumea la cale, baietii la punct, oamenii si lucrurile din jurul ei in miscare. Ii doresc tot binele din lume si sa o urmareasca la fiecare pas norocul.