Am 197 de oameni in lista de mess. Din care gasesc de obicei online in jur de 30. O singura data, memorabila, mi-am gasit lista goala. Era prima zi de Paste - dimineata devreme. Din cei 30, vorbesc in medie cu 0,5 zilnic. Iar cu acel 0,5 vorbesc undeva la 3-10 minute (10 minute in circumstante speciale: plictiseala maxima si nicio alta alternativa, consultanta de corazon, probleme domestice de rezolvat, tatonari de teren masculin). Totusi, intru pe net cu religiozitate - aproape zilnic. De fapt, pana sa devin nomad si sa am acces la net cu tzaraita, era primul lucru pe care il faceam de fiecare data dupa ce apasam butonul de start al computerului. E ca o mini-dependenta. Totusi, volumul mediu de discutii virtuale a fost, in ultima (buna bucata de) vreme, cam la fel de mic. De obicei, intru, vad ce lume e prezenta, rad la cate-un status (nu neaparat pentru ca ar gazdui o gluma inteligenta) si ies/dau pe invisible. Asta, daca nu intru pe invisible din start.
Dar fara sa imi dau seama, in cei multi ani de cand utilizez mijlocul asta de, subliniez, comunicare (!!), am ajuns sa imi cunosc prietenii, fostii colegi, actualii colegi, vecinii de camin, casa, compartiment de tren (da, chiar am o categorie care se cheama TREN..) si pot sa spun ca ii cunosc chiar bine, desi nu am vorbit cu multi dintre ei, pe mess sau fata in fata, de ani buni sau chiar niciodata. Stiu cum arata ei, prietenii/prietenele lor, ce locuri frecventeaza, pe unde s-au mai plimbat sau ce of-uri au pe suflet. Multumim Yahooooo!!!....Multumim ca le-ai dat optiunea sa-si puna poze la avatar.
Nu, acuma pe bune, pozele spun multe despre oameni. Iar pe mess, sunt nepretuite. Pentru ca pe mess, majoritatea au tendinta sa puna o fotografie cu care se mandresc - fie ca e masina pe care si-au cumparat-o (cum e cazul unuia dintre fostii colegi ai unui prieten, ajuns in nu-stiu-ce-context la mine in lista. Mai schimba poza!! E facuta iarna si afara e canicula). Fie ca e poza de la nunta care a avut loc cu 3 ani in urma, fie doar un smiley face langa care sta tot timpul un alt nume de oras de afara (pe tine chiar te invidiez), fie iubitul (mereu altul), fie gagicile (nu conteaza cum, multe sa fie), fie cate o chestie care sa arate cat-de-interesant-si-cult-este-eu.
Mai sunt si boemii, oamenii care pun o poza conforma cu starea de spirit (nas, ochelari, tenisi, copac, floare, bloc, mare si lista continua nestingherita). Deh, eu insami am o scoica la avatar de luni bune, e normal sa ma adun cu cei care-mi seamana:)
Daaa, si trebuie sa recunosc ca mai sunt si renumitele poze cu buze tzuguiate, picioare alungite, spate gol bine expus, par ba lins, ba cret, ba verde ba albastru (nu conteaza, sa stie lumea!!).
Maare-i lista mea de oameni!! Cu majoritatea nu vorbesc si nu cred ca (mai) am de gand sa vorbesc vreodata. Mai ales dupa ce le-am radiografiat istoria de statusuri. Dar n-am de gand sa-i sterg. Candva, intr-un moment al vietii mele, i-am considerat vrednici de-o conversatie. Candva, in directia varstei de 13-14 ani (atunci am cunoscut eu mess-ul), si eu aveam poze kul cu prietenii cei noi ori locurile cele faine si ma conversam cate 2 zile incheiate pe mess.
Acum, mi-a trecut. Nu stiu ce am. Poate-s bolnava..
marți, 26 mai 2009
vineri, 22 mai 2009
Informativ
Miercuri am fost la Paris. Am decolat la 6 am si am aterizat inapoi pe OTP la 11 pm. Am mancat un croissant si am baut o cafea pe Champs Elysees. Ca businessmen-ii:P
(Ziceam la inceputul anului ca o sa tin lumea la curent cu lucrurile mai interesante pe care le fac. Am considerat asta drept unul dintre ele, dat fiind ca e prima delegatie de o zi la care m-am incumetat sa particip.)
Inca imi tratez oboseala astfel acumulata. Deh, prima data e mai greu:)
(Ziceam la inceputul anului ca o sa tin lumea la curent cu lucrurile mai interesante pe care le fac. Am considerat asta drept unul dintre ele, dat fiind ca e prima delegatie de o zi la care m-am incumetat sa particip.)
Inca imi tratez oboseala astfel acumulata. Deh, prima data e mai greu:)
joi, 21 mai 2009
Trei sticle de apa minerala
De atat ai nevoie ca sa faci un dus complet, cap-coada si, cu putin noroc, dinti:) Si cand te gandesti cata apa irosim noi zilnic cu bai inspumate, parfumate, colorate, lumanarate, etc-ate... Si cate tari (in care o baie pe cinste presupune o galeata de apa si canuta atasata) ar pupa manutele si piciorusele intregii populatii europene pentru apa de care avem noi noroc.
E drept ca am avut un oarecare sentiment de vina si m-a strabatut un fior ecologist cand am constatat minunea. Mai exact, pe 19 mai, ziua cu Gala Business Magazin, mega-evenimentul anual de la Marriott prin care revista aduce la un loc sute de manageri de top si reprezentanti de seama ai mediului de business, pentru a-i premia si a sarbatori, la tol festiv si in atmosfera selecta.
Eu nu ma mandresc cu atat de mult bun simt (unii ii zic "spirit") ecologist pe cat ar trebui, asa ca in dimineata evenimentului (primul la care participam in calitate de gazda), m-am trezit vesela ca o garofita in mijlocul unui camp inundat de soare si "frumoasa" ca o Cenusareasa inainte de intalnirea cu zana cea buna. Aveam in fata cateva ore bune de bibileala si gateala, pe care mi le planuisem pana in cele mai mici detalii cu o zi inainte. Tinuta completa asezata frumos pe pat, toate gelurile de dus, cremele si potiunile magice puse anticipativ de cu seara pe marginea cazii, tocurile scoase din cutie si oglinda sprijinita strategic de peretele din hol.
Mare mi-a fost stupoarea cand, cu cana de cafea inca in mana, am dat drumul la robinet si ... stupiza!! Apa rece - ioc (cu exceptia a trei picuri rataciti si a celei pe care o transformasem in cafea cu 10 minute in urma..). Apa calda - idem.
La Baia 1 - nimic. Baia 2 - doar huruitul oribil al tevilor goale. Ce bine ca am doua bai in casa! Am avut mai mult timp la dispozitie ca sa inteleg situatia si sa amortizez socul..
Primul gand - sigur vreun vecin a oprit apa, pot sa il rog sa ii dea drumul 5 minute, cat sa fac si eu un dus decent, apoi sa ma fac printesa si sa plec la gala.. Numai ca vecinii inocenti m-au informat ca de vina era o avarie in sector, care m-ar fi privat de orice strop de apa pana seara. Next!
Pasul doi - Cumpar apa!! "Cumpar un bidon-doua-trei si baia-i gata!" Dar vai, cat de gresit.. Cu leul meu din buzunar si minusul de pe card (multumim ca ne dati salariile la timp) as fi reusit cu ceva voinicie sa aduc acasa o jumatate de sticla de jumtatate de litru. Next...
Trei. One last try. Ma duc la o prietena rapid, cu toate catrafusele si cu toata rusinea, dar fac dus! Masura de evidenta disperare, excelenta in teorie, daca toate prietenele mele n-ar fi fost la munca deja la ora aia, iar singura persoana disponibila ar fi locuit la 2 ore distanta.
Patru: Resemnare... imi iau langa mine sticla cu un rest de apa pe fund, iau o gura, asa, de ciuda, si aprind o tigara ca un ultim efort de a rumega situatia. Cand, surpriza!!! Langa picioarele mele, pe balconul aproape virgin, in care nu mai pasise nimeni cu 2 ani inaintea mea, 3 sticle de apa minerala stau deghizate sub straturi arhaice de praf... Apa - carbogazoasa. In plus, expirata. Dar pana si fitele palesc pe timp de seceta, asa ca am imbratisat cu bucurie nesperata cele trei sticle si le-am dus mandra in baie.
Dusul rece, usor electrizant de la bulele (mari) de acid, a fost mai mult decat rafraichissant. Cata bucurie, cat extaz, cata racoare subita! Parca si tenul radia de la tratamentul balneo-climateric.
In final, concluzia: 3 sticle de apa minerala chiar ajung pentru o baie decenta. A fost cu siguranta o experienta pe care n-am s-o uit prea curand. Cred ca e vreun test prin care destinul imi pregateste plecarea in India.
Iar ca final de tot, dupa 10 minute a venit apa.
E drept ca am avut un oarecare sentiment de vina si m-a strabatut un fior ecologist cand am constatat minunea. Mai exact, pe 19 mai, ziua cu Gala Business Magazin, mega-evenimentul anual de la Marriott prin care revista aduce la un loc sute de manageri de top si reprezentanti de seama ai mediului de business, pentru a-i premia si a sarbatori, la tol festiv si in atmosfera selecta.
Eu nu ma mandresc cu atat de mult bun simt (unii ii zic "spirit") ecologist pe cat ar trebui, asa ca in dimineata evenimentului (primul la care participam in calitate de gazda), m-am trezit vesela ca o garofita in mijlocul unui camp inundat de soare si "frumoasa" ca o Cenusareasa inainte de intalnirea cu zana cea buna. Aveam in fata cateva ore bune de bibileala si gateala, pe care mi le planuisem pana in cele mai mici detalii cu o zi inainte. Tinuta completa asezata frumos pe pat, toate gelurile de dus, cremele si potiunile magice puse anticipativ de cu seara pe marginea cazii, tocurile scoase din cutie si oglinda sprijinita strategic de peretele din hol.
Mare mi-a fost stupoarea cand, cu cana de cafea inca in mana, am dat drumul la robinet si ... stupiza!! Apa rece - ioc (cu exceptia a trei picuri rataciti si a celei pe care o transformasem in cafea cu 10 minute in urma..). Apa calda - idem.
La Baia 1 - nimic. Baia 2 - doar huruitul oribil al tevilor goale. Ce bine ca am doua bai in casa! Am avut mai mult timp la dispozitie ca sa inteleg situatia si sa amortizez socul..
Primul gand - sigur vreun vecin a oprit apa, pot sa il rog sa ii dea drumul 5 minute, cat sa fac si eu un dus decent, apoi sa ma fac printesa si sa plec la gala.. Numai ca vecinii inocenti m-au informat ca de vina era o avarie in sector, care m-ar fi privat de orice strop de apa pana seara. Next!
Pasul doi - Cumpar apa!! "Cumpar un bidon-doua-trei si baia-i gata!" Dar vai, cat de gresit.. Cu leul meu din buzunar si minusul de pe card (multumim ca ne dati salariile la timp) as fi reusit cu ceva voinicie sa aduc acasa o jumatate de sticla de jumtatate de litru. Next...
Trei. One last try. Ma duc la o prietena rapid, cu toate catrafusele si cu toata rusinea, dar fac dus! Masura de evidenta disperare, excelenta in teorie, daca toate prietenele mele n-ar fi fost la munca deja la ora aia, iar singura persoana disponibila ar fi locuit la 2 ore distanta.
Patru: Resemnare... imi iau langa mine sticla cu un rest de apa pe fund, iau o gura, asa, de ciuda, si aprind o tigara ca un ultim efort de a rumega situatia. Cand, surpriza!!! Langa picioarele mele, pe balconul aproape virgin, in care nu mai pasise nimeni cu 2 ani inaintea mea, 3 sticle de apa minerala stau deghizate sub straturi arhaice de praf... Apa - carbogazoasa. In plus, expirata. Dar pana si fitele palesc pe timp de seceta, asa ca am imbratisat cu bucurie nesperata cele trei sticle si le-am dus mandra in baie.
Dusul rece, usor electrizant de la bulele (mari) de acid, a fost mai mult decat rafraichissant. Cata bucurie, cat extaz, cata racoare subita! Parca si tenul radia de la tratamentul balneo-climateric.
In final, concluzia: 3 sticle de apa minerala chiar ajung pentru o baie decenta. A fost cu siguranta o experienta pe care n-am s-o uit prea curand. Cred ca e vreun test prin care destinul imi pregateste plecarea in India.
Iar ca final de tot, dupa 10 minute a venit apa.
luni, 4 mai 2009
J'en ai marre
Aujourd'hui j'en ai marre. Et j'ecrit en francais parce-que j'ai passe les dernieres jours avec des tres jolis francais. Ils m'ont fait le fin de semaine un des meilleurs:) Nous nous avons bien amuse, en effet il est amusant de parler en roumain, anglais et francais dans la meme proposition!:) Je viens de boir mon cafe et prendre mon petit dejeuner avec deux copines de Paris. Journalistes! Comme moi:)
Et allors, ici, dans le bureau, je dois ecrire. Mais je suis encore endormie, j'ai pas des cigarettes a fumer, pas d'argent pour en acheter.
Je veux aimer. Libre. Honete. Toutes les cartes sur la table.
Et allors, ici, dans le bureau, je dois ecrire. Mais je suis encore endormie, j'ai pas des cigarettes a fumer, pas d'argent pour en acheter.
Je veux aimer. Libre. Honete. Toutes les cartes sur la table.
vineri, 1 mai 2009
Ce as face eu de 1 mai
Spun "ce as face" si nu "ce fac" pentru ca sunt la birou si ma chinui din rasputeri (si sunt convinsa, in rand cu toata lumea) sa ma fofilez de la munca.. Oricum, as putea rezuma ultimele 4-5 ore cu "ascult muzica colorata in casti, citesc tot ce prind pe net si salivez dupa un mic si o bere de cand am vazut ce festin au intins baietii de la masini in spatele cladirii".
Deci, ce as face eu de 1 mai:
- NU m-as duce in Vama sa beau, sa fumez H si opioame si marioare, ori sa fac sex cand si cu cine se iveste, totul pe un fundal halucinant si continuu de drum&bass. Call me too responsible, dar pur si simplu n-am chef de asa ceva. As merge in shimb la mare, undeva pe o plaja inca necuprinsa de puhoiul omenilor, al paharelor din plastic aruncate peste tot, al mucurilor de tigara lipicioase care ti se prind cu incapatanare pe talpi si nici de cel al comerciantilor avizi, cu muzici care mai de care. As merge undeva unde sa vad cat pot cuprinde cu ochii nisip necalcat de picioare de oameni, mare si vant curat. Si as staaa... pe nisip si cu picioarele in apa, si m-ar bate vantul pana mi s-ar umple parul de nisip sarat.
- As merge departe de oras, la o casa taraneasca fara pretentii, cu cerdac, covoare traditionale pe pereti, stiva de lemne si pasari in ograda, as intinde o masa lunga unde mi-as aseza toti prietenii si familia la o portie generoasa de mici, cu paine proaspata si mujdei de usturoi si bere. Si am ramane uitati la masa sau pe patura, intinsi pe iarba, pana seara tarziu, cand oracaitul broastelor de departe ne-ar aminti ca e ora culcarii. Iar la 4 dimineata, m-as trezi si as merge cu baietii la peste, de dragul vremurilor de altadata.
- As sta cu prietenii, uitata de lume si de timp la o terasa, din cele cu scaune de plastic si umbrele galbene pe care sunt scrise logo-uri vechi de beri, si as manca si acolo din micii si berea la halba date cu voiosie de crasmarul de cartier, pe fond muzical lautaresc.
- As umbla hai-hui toata ziua, mana in mana, pas mic langa pas mare, pe strazi, dealuri, drumuri inca nedescoperite.
- As dansa, as face repetitii pe scena Casei de Cultura din Suceava, as sari, m-as invarti, as obosi, m-as incurca si m-as aseza imbufnata, turceste, in mijlocul scenei, ca dupa 5 minute zambetul neobosit dintre urechi sa revina ghidus si sa o iau de la capat, transpirata si rosie la fata. Si asa, toata ziua, pana nenea de la paza, satul de noi, ar stinge luminile pe rand ca sa ne dea afara.
Suficient pentru o zi:)
Deci, ce as face eu de 1 mai:
- NU m-as duce in Vama sa beau, sa fumez H si opioame si marioare, ori sa fac sex cand si cu cine se iveste, totul pe un fundal halucinant si continuu de drum&bass. Call me too responsible, dar pur si simplu n-am chef de asa ceva. As merge in shimb la mare, undeva pe o plaja inca necuprinsa de puhoiul omenilor, al paharelor din plastic aruncate peste tot, al mucurilor de tigara lipicioase care ti se prind cu incapatanare pe talpi si nici de cel al comerciantilor avizi, cu muzici care mai de care. As merge undeva unde sa vad cat pot cuprinde cu ochii nisip necalcat de picioare de oameni, mare si vant curat. Si as staaa... pe nisip si cu picioarele in apa, si m-ar bate vantul pana mi s-ar umple parul de nisip sarat.
- As merge departe de oras, la o casa taraneasca fara pretentii, cu cerdac, covoare traditionale pe pereti, stiva de lemne si pasari in ograda, as intinde o masa lunga unde mi-as aseza toti prietenii si familia la o portie generoasa de mici, cu paine proaspata si mujdei de usturoi si bere. Si am ramane uitati la masa sau pe patura, intinsi pe iarba, pana seara tarziu, cand oracaitul broastelor de departe ne-ar aminti ca e ora culcarii. Iar la 4 dimineata, m-as trezi si as merge cu baietii la peste, de dragul vremurilor de altadata.
- As sta cu prietenii, uitata de lume si de timp la o terasa, din cele cu scaune de plastic si umbrele galbene pe care sunt scrise logo-uri vechi de beri, si as manca si acolo din micii si berea la halba date cu voiosie de crasmarul de cartier, pe fond muzical lautaresc.
- As umbla hai-hui toata ziua, mana in mana, pas mic langa pas mare, pe strazi, dealuri, drumuri inca nedescoperite.
- As dansa, as face repetitii pe scena Casei de Cultura din Suceava, as sari, m-as invarti, as obosi, m-as incurca si m-as aseza imbufnata, turceste, in mijlocul scenei, ca dupa 5 minute zambetul neobosit dintre urechi sa revina ghidus si sa o iau de la capat, transpirata si rosie la fata. Si asa, toata ziua, pana nenea de la paza, satul de noi, ar stinge luminile pe rand ca sa ne dea afara.
Suficient pentru o zi:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
