Greva literelor

Dap.. cum era vorba aia cu cizmarul care n-are cizme?.. Cand nu vezi padurea de copaci si asa mai departe? Cam asa sunt eu in ultima vreme, de cand am intrat direct cu capul in doua interviuri si doua materiale pe zi, care trust me (si nu pe sefii mei), dureaza mai mult, muuuult mai mult de 10 minute fiecare.. atat de mult incat degetele mele au facut bataturi, palmele carcei si creierul meu refuza, dar refuza cu incapatanare sa mai proceseze cuvinte. In ultima vreme, parintii, rudele, prietenii si chiar colegii de birou, m-au dat disparuta. Ma numesc straina si asta pentru ca, well, asa se cheama un om pe care nu il vezi/auzi vreme indelungata. Dar partea cea mai trista e ca sunt un jurnalist care nu citeste presa, pentru ca singurul moment disponibil pentru asa ceva ar fi cafeaua de dimineata sau dusul de seara. Si, zica lumea ce-o vrea, daca o stire mai pot digera in tandem cu cafeaua, la dus nu renunt!
Greva literelor e din pacate, un mare bluff, pentru ca maine dimineata o iau de la zero, cu foaia alba in fata si miile de semne inghesuite la coada, asteptand sa fie scrise..

In chinurile facerii unui brand

Un brand a carui facere e mai chinuita decat chinurile Anei lui Manole, Romania, se bucura de 75 de milioane de euro si nicio directie. Informatii aici si aici.
Cat despre cum vor acoperi cele - putine - 75 de milioane de euro, nevoile reale ale turismului romanesc... imi vine in minte replica din All the King's men: ce nu stii, nu te omoara.

Pentru ca prea fac titluri scurte, dupa regula-de-trei-simple de la ziar

Pe scurt, despre Parisul vazut acum o luna:


Mi-au placut porumbeii din Turnul Eiffel, care zburau printre turisti si veneau pe masa pe care noi ne beam cafeaua, fara nicio frica;

Vrabiutele care mancau din mana turistilor la Notre Dame; Frantuzoaicele pe scuter (aici n-am poza..) si francezii care aruncau ocheade in metrou; Clatitele din Piata Saint Michel si italianul care ne-a vorbit in italiano-romano-franceza pana ni le-a gatit;

Micul Auberge pe care l-am descoperit pe o straduta laturalnica, la o aruncatura de bat de centru, dar parca dintr-o alta lume:) Primaria, cu patinoarul din fata, cu caruselul, cu prajiturelele vanzatorilor ambulanti;

Montmartre (chiar cand am ajuns, ne-am intersectat cu un nene care canta o melodie la o cutie muzicala, din aia cu manivela:P) - aici las pozele sa vorbeasca...





Si cel mai mult si cel mai mult, mi-a placut Sacre Coeur, unde pe langa spiridusul ghidus - we had a thing going on;)- ori peisajul superb (panorama vazuta de sus, carusel, numai alb si soare cat vedeai cu ochii), se auzea pe fundal muzica lui John Lennon si Eric Clapton, cantata de un artist pe treptele bazilicii; si lumea s-a asezat sa il asculte; si a fost cel mai frumos concert din cate am vazut.






Fin:)