Ce-ai face daca ai descoperi ca unul dintre prietenii tai e un criminal?

Nu v-ati pus intrebarea asta prea des pana acum, hmm..

Ei bine, mie nici nu mi-a trecut prin cap. Pana zilele trecute, cand presa americana a inceput sa duduie de o stire pe care cu greu mi-a venit sa o citesc, sa o cred, sa o inghit, sa o admit, sa o dau mai departe. Nici acum nu-mi vine, dar intrebarea din titlu nu-mi da pace, asa ca imi fac curaj si spun pe nerasuflate:
Unul dintre prietenii mei din State a fost acuzat de uciderea a trei persoane - doi barbati de 55, respectiv 30 de ani, si un copil de 10 ani.

Brrr...

Mi se blocheaza si acum creierul, mi se incurca cozile neuronilor in tot felul de sentimente si resentimente. Si, pe cat de convinsa sunt de veridicitatea stirii, pe atat de greu imi vine sa mi-l inchipui pe Thayne drept un criminal. Sa va explic:

L-am cunoscut acum 3 ani, in semi-vacanta de cateva luni in State. Eram o mana de romani (mai exact, trei romani si un turc) care s-au imprietenit cu o gasca mare de americani (mai exact, gasca s-a coagulat in jurul nostru, deh, romani sunt ospitalieri si prietenosi din fire..).

Thayne era puiul cel mic al trupei, avea doar 17 ani si - se vedea de la distanta - o gramada de probleme si putina copilarie la activ. Nevoia lui de apartenenta, de a fi ascultat, de atentie, ne-a facut pe toti sa il adoptam, cu toate cele - ochi, urechi, casa, masa. Asa cum l-am cunoscut atunci, Thayne era un pusti blond cu ochi albastri, pierduti, pofta de atletism si ambitii de a deveni US Marine soldier. Grave probleme de incredere in sine, grav background familial (parinti divortati, mama devenita lesbiana si narcomana, bunicul avar era unicul pilon stabil al familiei).

Thayne ne-a privit ca pe familia lui. Timp de o vara, in fiecare seara, aproape cu religiozitate, ne astepta sa ne duca cu masina acasa - ca sa nu fim nevoiti sa strabatem pe jos drumul de jumatate de ora pana la hotel, iar el sa poata sa mai vorbeasca cu cineva care chiar pare ca il asculta. Ne-a dus cu masina oriunde am vrut, oricand am vrut - un fel de pui de om docil si bucuros la cel mai mic strop de atentie.

La plecare, Thayne a fost unul dintre prietenii nostri americani care ne-au condus in zori de zi, cu tona de bagaje cu tot, pana la autobuz, cateva zeci de mile distanta de oras. Si tot el a fost cel care a parut cel mai afectat de plecarea noastra, cel care a si vrut sa vina dupa noi in Romania, desi nu stia nici macar unde e pe harta (tot ce ii trebuia era banuiala e ca acolo sunt mai multi oameni dispusi sa il asculte si sa ii fie prieteni).

N-am mai vorbit cu el de atunci, n-am mai stiut nimic de el, cu exceptia celor cateva fotografii de pe facebook, care il aratau intr-un fel imbucurator - mai matur, mai inconjurat de prieteni, mai indragostit.

Si acum, noianul asta de stiri, care-mi rascolesc prin creier si arunca un mare semn de intrebare asupra tuturor amintirilor mele. De la ziarele locale la washington post si msnbc, toata presa americana vuieste de crima groaznica al carei suspect principal este Thayne. Nu vreau sa vorbesc despre ea mai mult de atat, refuz, e prea oribil.

Dar vreti sa stiti care mi-a fost primul gand, dupa ce am depasit faza parului zburlit de pe sira spinarii? M-am intrebat cum se da un-friend pe FaceBook. Da, da, intr-atat de egoist si superficial.

M-am potolit cand mi-am dat seama ca nu se poate, iar apoi am bagat capul la cutie de rusine - unu, ca FaceBook nu e vreo piatra de temelie a relatiilor de prietenie. Si doi - ca nu te dezici de un prieten intr-o asemenea situatie, mi-am zis. Desi.. nici in ochi nu cred ca l-as mai putea privi, daca sentinta finala dovedeste ca este, intr-adevar, un criminal. Iar aici, ma bucur ca oricum sansele sa ne mai vedem vreodata erau minime.

Ma bucur sincer si egoist, caci, daca ar fi fost vorba de un prieten adevarat, apropiat... ei bine, nu stiu ce as fi facut.

Acum, spuneti si voi: Imaginati-va un prieten bun, cu care ati impartit casa, masa, timp, masini, aspiratii si amintiri frumoase. Si imaginati-vi-l acum cu tricoul patat de sange si numele pecetluit de o crima. Morbid, da. Infiorator, asemenea. Ipotetic, sa speram. Dar, totusi, ce ati face?

Va pun si-un cantec, pentru meditatie