Artmark. Intri sfios, pasesti pe covorul moale, in galeria cu tavan inaaalt, cu tapet luminos al incaperii in care totul spune "detaliu". E un sentiment combinat de piosenie, curiozitate, incantare si crestere in volum a inimii. Ii recunosti apoi pe Grigorescu, Luchian, Petrascu, Tonitza, Bunescu.. Subit, te indragostesti la prima vedere de straturile suprapuse ale lui Mutzner. Apoi de simtul inimaginabil al detaliului dintr-un peisaj oriental. Ori de imaginea de care trebuie sa te indepartezi ca sa o vezi cu adevarat. Si, asa, cumva, stii ca ai mai crescut putin.
Pasesti printre tablouri, in aroma fina de parfum si bunastare a clientilor invitati la.. ARTA. Iti vorbeste apoi un jurnalist cu vechime si pasionat de cultura al carui nume tu, cu cei 3-4 ani de jurnalism ai tai, esti incapabil sa il recunosti. Si te simti mic. De aici si pana la infim nu mai e decat urmatorul discurs:
"Daca francezii ar hotari intr-o zi sa doneze Monalisa romanilor, n-am avea ce sa facem cu ea. Romaniei ii lipseste cu desavarsire un sistem de valorizare a artei."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu