Despre arta. In Romania

Artmark. Intri sfios, pasesti pe covorul moale, in galeria cu tavan inaaalt, cu tapet luminos al incaperii in care totul spune "detaliu". E un sentiment combinat de piosenie, curiozitate, incantare si crestere in volum a inimii. Ii recunosti apoi pe Grigorescu, Luchian, Petrascu, Tonitza, Bunescu.. Subit, te indragostesti la prima vedere de straturile suprapuse ale lui Mutzner. Apoi de simtul inimaginabil al detaliului dintr-un peisaj oriental. Ori de imaginea de care trebuie sa te indepartezi ca sa o vezi cu adevarat. Si, asa, cumva, stii ca ai mai crescut putin.

Pasesti printre tablouri, in aroma fina de parfum si bunastare a clientilor invitati la.. ARTA. Iti vorbeste apoi un jurnalist cu vechime si pasionat de cultura al carui nume tu, cu cei 3-4 ani de jurnalism ai tai, esti incapabil sa il recunosti. Si te simti mic. De aici si pana la infim nu mai e decat urmatorul discurs:

"Daca francezii ar hotari intr-o zi sa doneze Monalisa romanilor, n-am avea ce sa facem cu ea. Romaniei ii lipseste cu desavarsire un sistem de valorizare a artei."

Colaj pink si-o bucata de matase neagra

Astazi am avut una dintre acele zile - perfecta in imperfectiunea ei, completa cu toate micile ei inconsecvente.

Am trisat putin, am jubilat, am muncit, m-am plimbat, am invatat, am gatit, am ras, am stat la povesti, am creat altele, m-am enervat, m-am intristat, m-am ambitionat si mi-a iesit, sau nu, dar mi-e totuna, am experimentat si am planuit
- mda, bilantul suna satisfacator, asa ca trec repede la colajul pink cu iz de primavara si liliac mov:

1. Parov Stelar - pus in playlist, pe shuffle si repeat all, si ascultat pana se termina curentul la Enel.

2. Cascaval pane - am visat o propunere de nerefuzat, care, da, includea si o felie de cascaval pane, asa ca m-am pus repede pe treaba in viata reala, cu oua, pesmet, shortz de bucatarie si toate alea.. ca sa ajung la inevitabila concluzie - cascavalul pane nu e bun la sanatate, dar face bine la starea de spirit. Si felia produce energie cat pentru intreaga zi.

3. O ora de intarziere e permisa, atata timp are un scop nobil. Cum ar fi.. Maiastra Arta a Lenevitului in Pat:)

4. Perlute, bomboane cu cafea si vanzoleala pe internet - reteta magica pentru documentarea perfecta.

si 5. The Perfect Little Black Dress

- Nu exista. Mai bine sa stiti din start.
Expeditia mea inversunata dupa The Perfect Little Black Dress:
am incheiat-o obliterata, cu buza umflata, parul vraiste si creierul chircit in ditai migrena dupa ce am luat la puricat multe magazine mici, un Vogue de 800 de pagini, toate magazinele online pe care le stiam si 2 (doua!) mall-uri, magazin cu magazin, rochie dupa rochie, eu, cea care nu sta in vreun mall pret de mai mult de 2 cabine de probe. (In concluzie, daca vreti sa stiti care rochie neagra in ce colt al carui magazin este, feel free sa-mi dati un telefon.)
Pana la urma, bula fina de euforie in care mi-am petrecut ultimele trei zile s-a spart si eu am capitulat in fata celei mai simple alegeri - una bucata de panza neagra, dreapta, fara vreo forma anume sau un alt rost in viata decat acela de a atarna lălâi pe un corp, oricare ar fi el. Ca s-a nimerit sa fiu eu corpul si ca panza aia s-a nimerit sa fie singura marime 34 dintr-un morman de sclempiciuri si volane.. We'll just call it luck, then.

Toate ca toatele, the prettiest dresses are worn to be taken off. Și, până ajung la ele, îmi mai trebuie doar o fâșie de mătase neagră și mă declar bine acoperită.

Lectia zilei

Pastreaza intotdeauna o sticla de vin rosu in casa. Nu se stie niciodata cand vei avea nevoie de ea.

Acestea fiind spuse, ma declar oficial.. bucatareasa! Ha-ha, la ce altceva v-ati gandit?:)
Profit de extazul pe care mi-l provoaca minunatia de pui in sos picant cu vin, pe care tocmai am scos-o din cuptor, si ma proclam totalmente in favoarea gatitului. Din cand in cand, din pura placere, cu masura si mult drag, face bine la dezvoltarea personala:)

Danii's on the job

Na, motivul pentru care nu mai scriu. M-am facut constructor. Trebaluiesc zi si noapte la baze de date, relatii noi, fac ordine si disciplina in casa, in carti, printre directoare si fisiere, dezinstalez, sterg, instalez lucruri noi, inchid socoteli, fac altele, semnez acte, pun stampile si semnaturi si asez lucrurile frumos, din nou, in ordine. Partea nasoala cu curatenia generala este ca nu stii niciodata cat va tine.
Dar de data asta chiar fac smotru general, cu gandul ca prea devreme nu mai am de gand sa reiau povestea. Una peste alta, am descoperit gustul bun al supei de spanac, al covrigilor cu stafide si al unui pahar de vin alb si rece, servit seara tarziu, sentimentul ciudat de placut pe care ti-l da programul fix de munca si, mai mult ca niciodata, placerea cartilor citite pe franturi.

Si pentru barbatul care intotdeauna va fi numarul unu in viata mea: La multi ani, Bazil!