Nu m-am putut abtine:
miercuri, 3 decembrie 2008
New Year's resolution - preview
De la anul ma intorc la balet. Mi-e dor de mor de body, strampi, pointe si cambre-uri. Dupa ce am citit aici cum recunosti dansatorul din tine, m-am hotarat sa nu mai aman. Un mic amendament, totusi: la coada la film nu adopt pozitia intai, ci a treia, iar demi-pointele mele sunt in sertar, dar, in ciuda pauzei de 5 ani, tot pe varfuri merg:)
Take a peak:
Take a peak:
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
miercuri, 26 noiembrie 2008
Remember?
Mi s-a facut dor de dans. Iar melodia asta mi-aduce aminte de unul din dansurile preferate. Enjoy:)
marți, 25 noiembrie 2008
Filantrop online
Ca sa dau un sens cumparaturilor deseori irationale si de cele mai multe ori desfasurate pe net (inclusiv ale prietenelor mele) am decis sa prezint aici un proiect tare dragut care mi-a fost adus la cunostinta astazi, printr-un email de la agentia care se ocupa - pro bono - de comunicarea lui.
E vorba de un magazin online, cu de toate de la haine, cosmetice, filme, muzica, jucarii, carti - foarte faine de altfel - care doneaza un procent din fiecare articol cumparat unei cauze nobile. Partea cea mai buna nu e neaparat ca iti cumperi produsele de care ai nevoie si concomitent faci un gest frumos, partea cea mai buna e ca ai libertatea de a alege locul in care ajunge donatia. Andreea Marin s-a alaturat si ea echipei de tineri voluntari, iar altii sunt oricand bineveniti.
Daca tot suntem o natie de consumatori si, mai nou, e "cool" sa cumperi online, nu strica sa redirectionam din cand in cand profiturile din conturile corporatiilor catre actiuni sociale, de mediu, pentru educatie sau cultura. Eu am vazut deja o carte pe care o cautam de mult si am de gand sa o dedic sanatatii.
Mai multe info: CharityGift.ro
E vorba de un magazin online, cu de toate de la haine, cosmetice, filme, muzica, jucarii, carti - foarte faine de altfel - care doneaza un procent din fiecare articol cumparat unei cauze nobile. Partea cea mai buna nu e neaparat ca iti cumperi produsele de care ai nevoie si concomitent faci un gest frumos, partea cea mai buna e ca ai libertatea de a alege locul in care ajunge donatia. Andreea Marin s-a alaturat si ea echipei de tineri voluntari, iar altii sunt oricand bineveniti.
Daca tot suntem o natie de consumatori si, mai nou, e "cool" sa cumperi online, nu strica sa redirectionam din cand in cand profiturile din conturile corporatiilor catre actiuni sociale, de mediu, pentru educatie sau cultura. Eu am vazut deja o carte pe care o cautam de mult si am de gand sa o dedic sanatatii.
Mai multe info: CharityGift.ro
joi, 20 noiembrie 2008
De ce nu?
Aseara scriam un editorial in care ma razvrateam impotriva ideii de criza imobiliara, pe care personal o consider mai mult o criza a speculatorlor imobiliari.
Spuneam acolo ca, atata timp cat Romania n-are nici pe departe necesarul de constructii publice asigurat, constructorii de la noi n-ar trebui sa ramana fara munca, ci, pe banii mult adulati de la UE, sa inceapa sa dezvolte fata Romaniei. Ar trebui.
Azi ma razvratesc pe blog, in lipsa unui alt editorial, impotriva ideii de criza in general. Se spune ca in vremuri grele cei puternici vor deveni si mai puternici, iar ceea ce unii pierd, altii castiga. Sigur, suntem confruntati zilnic cu stiri despre concedieri, reduceri de costuri, inchideri de fabrici, scaderi de profituri. Dar la urma urmei, ce ne intereseaza pe noi de fapt, daca nu ceea ce ne afecteaza direct? Iar daca nu putem gestiona lucrurile care ne afecteaza direct, atunci pardon, cine sa o faca?
Nu e o vorba goala cea cu luatul vietii in propriile maini, sau mult-scandatul slogan "Tu faci viitorul". Poate prea tarziu pentru unii dintre noi, dar in momentul in care TU esti un om competent, cu idei, energie de munca si viziune, cand te cunosti suficient de bine incat sa iti stii lungul nasului, cand esti suficient de constient de conditia ta, atunci nu e nevoie sa vina criza peste tine ca sa iti pui intrebari in legatura cu viitorul tau.
Scriu de pe pozitia unui om care nu stie daca maine va mai ocupa aceeasi pozitie. Dar nu-mi fac griji. Stiu ca am ales sa raman in aceasta incertitudine din motive independente de ratiunile financiare, logice. Si stiu ca atunci cand -si daca- incertitudinea se va transforma in certitudine (desi poate acum nu vreau), nu voi fi surprinsa, nu ma voi vaicari, ci voi cauta o solutie. Iar ca sa nu aplic principiul lupului predicator, voi avea grija sa caut solutia intr-o baza de date, documentata si completata din timp.
Si inca un lucru, vorbeam zilele trecute cu un bancher grec, stabilit in Romania de vreo zece ani. Omul a insistat foarte mult pe ideea ca romanii nu trebuie sa astepte ca altii sa vina in tara sa investeasca si sa urce economia, ca atitudinea pasiva duce la uimire in momentul in care vremurile grele vin asupra noastra. Normal, spun si eu. Criza e pentru cei care asista si lasa pe altii sa le gestioneze existenta.
Pentru restul, bancherul are o propunere: De ce nu? De ce sa nu mearga romanii sa faca afaceri afara? De ce sa nu vina romanii cu investitii greenfield sau achizitii peste granite? De ce sa nu faca romanii hoteluri, mall-uri, locuinte, birouri, fabrici si banci in Europa de Vest, sau chiar America?
Si zic si eu, de ce nu?
Cine spune ca nu putem? Singura diferenta intre ei si noi, la urma urmei, e ca ei au crescut de mici cu ideea ca sunt cei mai tari. Iar cei mai tari trebuie sa actioneze ca atare. Noi, pe de alta parte, am tot asteptat. Problema e, pana cand sa tot asteptam, ca Natafleata, sa cada para?
Spuneam acolo ca, atata timp cat Romania n-are nici pe departe necesarul de constructii publice asigurat, constructorii de la noi n-ar trebui sa ramana fara munca, ci, pe banii mult adulati de la UE, sa inceapa sa dezvolte fata Romaniei. Ar trebui.
Azi ma razvratesc pe blog, in lipsa unui alt editorial, impotriva ideii de criza in general. Se spune ca in vremuri grele cei puternici vor deveni si mai puternici, iar ceea ce unii pierd, altii castiga. Sigur, suntem confruntati zilnic cu stiri despre concedieri, reduceri de costuri, inchideri de fabrici, scaderi de profituri. Dar la urma urmei, ce ne intereseaza pe noi de fapt, daca nu ceea ce ne afecteaza direct? Iar daca nu putem gestiona lucrurile care ne afecteaza direct, atunci pardon, cine sa o faca?
Nu e o vorba goala cea cu luatul vietii in propriile maini, sau mult-scandatul slogan "Tu faci viitorul". Poate prea tarziu pentru unii dintre noi, dar in momentul in care TU esti un om competent, cu idei, energie de munca si viziune, cand te cunosti suficient de bine incat sa iti stii lungul nasului, cand esti suficient de constient de conditia ta, atunci nu e nevoie sa vina criza peste tine ca sa iti pui intrebari in legatura cu viitorul tau.
Scriu de pe pozitia unui om care nu stie daca maine va mai ocupa aceeasi pozitie. Dar nu-mi fac griji. Stiu ca am ales sa raman in aceasta incertitudine din motive independente de ratiunile financiare, logice. Si stiu ca atunci cand -si daca- incertitudinea se va transforma in certitudine (desi poate acum nu vreau), nu voi fi surprinsa, nu ma voi vaicari, ci voi cauta o solutie. Iar ca sa nu aplic principiul lupului predicator, voi avea grija sa caut solutia intr-o baza de date, documentata si completata din timp.
Si inca un lucru, vorbeam zilele trecute cu un bancher grec, stabilit in Romania de vreo zece ani. Omul a insistat foarte mult pe ideea ca romanii nu trebuie sa astepte ca altii sa vina in tara sa investeasca si sa urce economia, ca atitudinea pasiva duce la uimire in momentul in care vremurile grele vin asupra noastra. Normal, spun si eu. Criza e pentru cei care asista si lasa pe altii sa le gestioneze existenta.
Pentru restul, bancherul are o propunere: De ce nu? De ce sa nu mearga romanii sa faca afaceri afara? De ce sa nu vina romanii cu investitii greenfield sau achizitii peste granite? De ce sa nu faca romanii hoteluri, mall-uri, locuinte, birouri, fabrici si banci in Europa de Vest, sau chiar America?
Si zic si eu, de ce nu?
Cine spune ca nu putem? Singura diferenta intre ei si noi, la urma urmei, e ca ei au crescut de mici cu ideea ca sunt cei mai tari. Iar cei mai tari trebuie sa actioneze ca atare. Noi, pe de alta parte, am tot asteptat. Problema e, pana cand sa tot asteptam, ca Natafleata, sa cada para?
miercuri, 19 noiembrie 2008
Pierdut blogger
Il declar gol.
Stiu, o parafrazez pe Mihaela Radulescu, dar vreau sa motivez absenta de cinci zile de pe blog. Ei bine, motivul a fost dragostea de neam si patrie (aka calatoria de trei zile la Suceava pentru a-mi vizita familia), dar si dragostea de job si Target (aka aceeasi calatorie de trei zile, din care doua le-am petrecut luand interviuri si strangand informatii pentru un viitor material). La care se adauga ultimele doua zile, petrecute cu capu-n monitor si creierul pe pereti, in chinurile conceperii a trei materiale ce trebuiau date.. acum jumatate de ora.
Si pentru ca bloggerul e gol de alte subiecte de discutie (mai ales dupa ce si-a stors ultimii neuroni ca sa scorneasca o idee de editorial), iaca postul "din obligatie", scris pe usa catre mult somn si voie-buna.
Stiu, o parafrazez pe Mihaela Radulescu, dar vreau sa motivez absenta de cinci zile de pe blog. Ei bine, motivul a fost dragostea de neam si patrie (aka calatoria de trei zile la Suceava pentru a-mi vizita familia), dar si dragostea de job si Target (aka aceeasi calatorie de trei zile, din care doua le-am petrecut luand interviuri si strangand informatii pentru un viitor material). La care se adauga ultimele doua zile, petrecute cu capu-n monitor si creierul pe pereti, in chinurile conceperii a trei materiale ce trebuiau date.. acum jumatate de ora.
Si pentru ca bloggerul e gol de alte subiecte de discutie (mai ales dupa ce si-a stors ultimii neuroni ca sa scorneasca o idee de editorial), iaca postul "din obligatie", scris pe usa catre mult somn si voie-buna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
