De ce nu?

Aseara scriam un editorial in care ma razvrateam impotriva ideii de criza imobiliara, pe care personal o consider mai mult o criza a speculatorlor imobiliari.
Spuneam acolo ca, atata timp cat Romania n-are nici pe departe necesarul de constructii publice asigurat, constructorii de la noi n-ar trebui sa ramana fara munca, ci, pe banii mult adulati de la UE, sa inceapa sa dezvolte fata Romaniei. Ar trebui.

Azi ma razvratesc pe blog, in lipsa unui alt editorial, impotriva ideii de criza in general. Se spune ca in vremuri grele cei puternici vor deveni si mai puternici, iar ceea ce unii pierd, altii castiga. Sigur, suntem confruntati zilnic cu stiri despre concedieri, reduceri de costuri, inchideri de fabrici, scaderi de profituri. Dar la urma urmei, ce ne intereseaza pe noi de fapt, daca nu ceea ce ne afecteaza direct? Iar daca nu putem gestiona lucrurile care ne afecteaza direct, atunci pardon, cine sa o faca?
Nu e o vorba goala cea cu luatul vietii in propriile maini, sau mult-scandatul slogan "Tu faci viitorul". Poate prea tarziu pentru unii dintre noi, dar in momentul in care TU esti un om competent, cu idei, energie de munca si viziune, cand te cunosti suficient de bine incat sa iti stii lungul nasului, cand esti suficient de constient de conditia ta, atunci nu e nevoie sa vina criza peste tine ca sa iti pui intrebari in legatura cu viitorul tau.

Scriu de pe pozitia unui om care nu stie daca maine va mai ocupa aceeasi pozitie. Dar nu-mi fac griji. Stiu ca am ales sa raman in aceasta incertitudine din motive independente de ratiunile financiare, logice. Si stiu ca atunci cand -si daca- incertitudinea se va transforma in certitudine (desi poate acum nu vreau), nu voi fi surprinsa, nu ma voi vaicari, ci voi cauta o solutie. Iar ca sa nu aplic principiul lupului predicator, voi avea grija sa caut solutia intr-o baza de date, documentata si completata din timp.

Si inca un lucru, vorbeam zilele trecute cu un bancher grec, stabilit in Romania de vreo zece ani. Omul a insistat foarte mult pe ideea ca romanii nu trebuie sa astepte ca altii sa vina in tara sa investeasca si sa urce economia, ca atitudinea pasiva duce la uimire in momentul in care vremurile grele vin asupra noastra. Normal, spun si eu. Criza e pentru cei care asista si lasa pe altii sa le gestioneze existenta.

Pentru restul, bancherul are o propunere: De ce nu? De ce sa nu mearga romanii sa faca afaceri afara? De ce sa nu vina romanii cu investitii greenfield sau achizitii peste granite? De ce sa nu faca romanii hoteluri, mall-uri, locuinte, birouri, fabrici si banci in Europa de Vest, sau chiar America?
Si zic si eu, de ce nu?
Cine spune ca nu putem? Singura diferenta intre ei si noi, la urma urmei, e ca ei au crescut de mici cu ideea ca sunt cei mai tari. Iar cei mai tari trebuie sa actioneze ca atare. Noi, pe de alta parte, am tot asteptat. Problema e, pana cand sa tot asteptam, ca Natafleata, sa cada para?