M-am gandit mult la un titlu pentru postul asta. Initial am vrut "Un cal in fata scarii", apoi: "Azi am vazut un cal in fata blocului meu", "Un cal pastea gardul viu, din fata scarii mele de bloc". De fiecare data imi dadeam seama ca nu pot reliefa in cuvinte senzatia zilei de azi.
Dar eu oricum n-am stat niciodata bine cu titlurile.
Asa ca mai bine spun pe sleau ce am vazut: un cal, maro, pastea, gard viu, in fata scarii, in care locuiesc, in Suceava.
Probabil ca in urma cu 5-10 ani nu m-as fi mirat, de fapt tin minte vag, din copilarie, ca un nene venea zilnic sa-si pasca odrasla cu copite pe iarba din fata blocului nostru. (iarba oricum trebuia tunsa, animalul hranit, si uite-asa au aparut primii fiori ecologisti in tara asta)
Ce m-a fascinat insa a fost imaginea de vest salbatic cu usoare tente mioritice a stapanului (tricou fara maneci, bronz puternic de om muncitor, nas si chept zvarlite simultan in aer, deasupra invidiosilor, undeva la inaltimea seii, daca aceasta ar fi existat). Omul a iesit foarte chill din scara mea de bloc, unde tocmai isi platise intretinerea, s-a intors in cel mai firesc mod la mijlocul de locomotie pe care il parcase anterior pe trotuar, l-a dezlegat de gardul viu (sau ce mai ramasese din el), s-a instalat confortabil in scaunul din piele naturala (cai-boii adevarati n-au nevoie de sa) si... "Picai, strajeri!!"
Voi ati inteles ceva??..
Nici eu
La urma-urmei, poate ca e absolut normal ca in secolul 21 sa vii cu calul pentru a-ti plati facturile, nu? Ma intreb cum era daca avea rata la banca sau vreo intalnire la o terasa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu