Acasa

Deschid ochii pe jumatate, zambesc. Nu vad aproape nimic, ochii imi sunt umflati de atata somn, dar stiu imediat ca sunt acasa.
Pat moale, cearsafuri colorate, puse de mama cu o seara inainte, pastreaza inca mirosul de proaspat spalat. Racoare, desi lumina soarelui a inundat de mult camera.

Deschid ochii de tot, zambesc iar. Roz pe pereti, pe iepurasul de plus de la marginea patului, intr-un tablou, doua, trei... Balerina!! Zambesc si mai mult. Goblenul meu cu balerina care isi leaga panglicile de la poante. Balerina e bleu, hm.., zambesc in sinea mea si stiu ca pe goblenul asta il voi iubi toata viata.

Totul e exact asa cum l-am lasat acum 5 ani. Asa cum au avut grija ai mei sa il aranjeze acum si mai multi ani. Asa cum a fost de cand ma stiu pe lume.
Mai sunt ici-colo semne ale unei vieti suprapuse, semn ca ceva totusi s-a mai petrecut intre timp: un calendar cu Paris (cand am plecat in delegatie), blocat la luna iunie (cand am venit acasa ultima data), un calculator mare urcat pe birou (cand a plecat sor-mea departe), una-doua carti noi uitate prin rafturi (a mai trecut cineva pe aici).

Scot un picior lenes de sub cearsaf, vine si al doilea.
Covor moale, pufos, talpile zambesc. Ma plimb agale in varful picioarelor, strecurandu-ma pe langa bagajul mare, doldora de strictul necesar, pe care l-am abandonat azi-noapte pe podea. Ignor lucrul asta patratos care ma mai leaga de cealalta viata a mea, caci viata mea de aici se petrece secunda cu secunda.

Deschid usa, respir adanc. Aer de munte, lemn, verdeata, rufe spalate, urme de bucatareala, parca si putina aroma de cafea (care inca se mai bea in casa). Toate astea navalesc pe nari, plus inca ceva, indescriptibil, si eu simt mirosul de acasa.

Ciripit de pasarele; in rest, liniste si pace.
Un dreptunghi luminos pe covor. Soarele nu invadeaza brutal casa; ii ofera cu generozitate lumina, dar patrunde orbitor pe fereastra numai ca sa se joace cu forme geometrice pe covor. Asez picioarele in dreptunghi; cald; iar zambesc..

Iau la pas toata casa, dintr-un balcon pana in celalalt, deschid geamuri, ma uit afara, trag aer in piept, ma uit la copacii care au crescut mari afara, la florile care s-au inmultit in balconul alor mei, mi-aduc aminte sa-i zic mamei sa-mi ia ghivecele cu flori de pe pervaz, ca ma enerveaza, vad apoi ca le-a luat deja (doar una, acolo, amarata in colt mi-a lasat, poate-poate prind si eu drag de ea).
Cred ca prind. Si de floare, si de musca bazaitoare care a tasnit pe geam in camera si-mi face acum simfonii, si de inventarul la mancare pe care ai mei mi-l trec in revista de fiecare data cand ma nimeresc pe langa frigider, si de apa rece-sloi de la chiuveta (asta de fapt mi-a placut intodeauna, dar tot ma cucereste de fiecare data).

Si, probabil, in cateva zile, o sa prind drag si de incalzit-oala-cu-apa-ca-sa-fac-baie.
Nota explicativa: In Suceava se schimba reteaua de alimentare cu apa calda. Prin urmare, pana la achizitia unui boiler-ceva, vara asta voi experimenta dusurile indiene:)