Despre PR. In Romania

1. Iti faci o idee numai daca te uiti la joburile postate pe saiturile de recrutare. De regula, in dreptul cuvantului PR, managerii si proprietarii de companii pun asteptari legate de cautarea si contractarea de noi clienti, cresterea peste noapte a vanzarilor si abia in cel mai bun caz "relatia cu presa, dar hai ca parca merge si-un-picutz de marketing..".

2. Urmeaza apoi interviurile la companii, daca esti ca mine si cauti o companie faina careia sa ii cresti brandul sau brandurile, dupa caz. Aici, de regula, iti dai seama de toate cele de la punctul 1, daca nu le-a tradat deja anuntul de pe site.

3. Incerci cu agentiile. La urma urmei, acolo sunt profesionistii in PR, nu? Si se intampla asa: intri intr-un apartament de bloc, mic-mic-mic, cu birouri inghesuite si dezordonate, de la care te intampina somptuos managerul. Care are cu un an-doi in plus sau in minus ca tine la experienta, dar care te trateaza din coltul ochelarilor de firma sau al posetei atarnate pe incheietura mainii. Din toata intalnirea asta, ramai doar cu o tema pentru acasa, poate-poate o faci mai bine decat ei (si moca, pe deasupra).

4. Cand nu e vorba de agentiile-cutie de chibrituri (ba, mai rau, chiar si atunci), apar gafe majore pentru un PR: incepe discutia ca din oala si nu conteneste sa o tina acolo tot interviul, n-are habar de clientii sai sau de industria in care activeaza, intarzie la intalnire sau, cel mai misto, uita de tot de ea. Pentru oamenii astia, notiunea de telefon de confirmare a intalnirii sau cea de follow-up sunt utopii, asa ca primesc cu naiva surprindere aceste semne din partea ta. Lor, de regula, le sunt suficiente doar primele doua litere din profesionalism.

5. (asta e preferata mea) Relatii publice sau relatii cu publicul, tot aia-i. De aceea, sa nu va mire daca in fisa postului apar termeni precum "corespondenta", "agenda intalnirilor" sau "preia apelurile telefonice". Ignoranta unora dintre managerii romani e mic copil pe langa cea a PR-ilor acestora, tinand cont ca majoritatea oricum se comporta ca atare. A se vedea punctul 6 pentru descriere.

6. PR-ul secretara. E un tipar extrem de bine impamantenit in piata romaneasca, pe care l-am sesizat cat am lucrat in presa. Un mic portret robot arata asa:
- Aspect fizic ok, promptitudine in preluarea apelurilor telefonice si in stabilirea de interviuri.
- La interviu, pozitie impecabila in scaun si.. cam atat. Balbele si barbile clientului ii zboara nestingherite pe langa ureche, pentru ca oricum nu intelege despre ce se vorbeste. Pauzele lungi si dese din discursul managerului - lacune evidente in cunostintele acestuia - sunt hauri fara fund in directia PR-ului. Asa ca jurnalistul n-are decat sa se multumeasca cu "produsele noastre sunt deosebite si incercam sa ne satisfacem clientii", pentru ca oricum PR-ul n-ar fi in stare sa spuna nici atat. In astfel de situatii, pe PR il gasesti explorand cu privirea destinatii indepartate in tavan sau descoperind o noua expresie a cubismului, cu pixul, pe-un carnetel.
- Follow-up inexistent. Pleaca din viata ta cu aceeasi discretie cu care a supravietuit interviului. Ca scrii sau nu, ii e totuna. Treaba lui s-a incheiat oricum in momentul in care a fixat intalnirea.

7. PR-ul comunicat. Nu-l stii, nu l-ai vazut la fata, n-ai idee cum ii suna vocea. Dar iti trimite cu regularitate comunicate de presa despre subiecte de maxim interes pentru toate celelalte reviste, numai pentru tine nu. Iar cand parca-parca te atrage subiectul, nu-l poti deslusi oricum in marea de redundante si greseli de scriere.

8. PR-ul criza. Pana la un punct, pare chiar ok. Risc sa zic, profi. Apoi, incepe:
- Cere materialul inainte de publicare; i-l dai, ti-l intoarce plin de interventii cu rosu; nu i-l dai, ameninta ca suna la vanzari, la mogul, la avocat, la OPC si alte institutii care-i mai vin in minte. Pentru el, un text nu e bun pana nu e vomitiv de piaristic, asa ca, de obicei, interventiile cu rosu nu sunt citate sau cifre corectate, ci inversari de cuvinte, locutiuni adverbiale, metafore mai placute auzului sau fin, epitete mirobolante..
- Vrea drept de veto asupra pozelor. Ba mai mult, le cere apoi pentru arhiva companiei, spre publicare in alte reviste. Managerul lui, pozele lui, nu?
- Cere dreptul la replica pentru materiale in care nu a fost mentionat.
- Crede ca stie tot - sa scrie titluri, sapouri, texte, comentarii foto, sa editeze fotografii si sa pagineze. Si-si cere cu incapatanare drepturile imaginare.
- E dispus oricand sa iste un scandal monstru vizavi de pozitionarea gresita a unei virgule in text.

9. Un specimen extrem de rar in peisajul romanesc. De regula afiliat unui manager sau unei companii inteligente. Stie unde ii incep si unde i se termina drepturile, dar isi vede, inainte de toate, de obligatii. Structurat, rafinat, prietenos si diplomat, mereu la timp, mereu cu informatia in buzunar si zambetul pe buze. Slava Domnului, am cunoscut cativa si am avut de unde sa iau modele. Acuma sa vedem cum ramane cu compania sau managerul inteligent.

Zi buna sa aveti, eu ma intorc la numarul 1.