Asist de ceva vreme la o piesa trepidanta, tulburatoare, fascinanta de-a dreptul, care ma tine pironita in fata ecranului si-mi da pusee de suspans in stomac. Dar al carui gen nu am reusit inca sa il dibuiesc. O semi-epopee tragi-comica cu puternice accente grotesti. Va las sa o descoperiti siguri, aici.
Pentru opinii avizate, aici.
Din punctul meu de vedere, pana sa vedem finalul, emigram toti din tara. La urma-urmei, au si filmele cu final ambiguu farmecul lor, nu?
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
marți, 13 iulie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
Suntem in urma rau!!!!
Si iata ca intrebarea mea si a multor altora, in urma cu mai bine de un an, si-a gasit raspunsul: Pepsi se rebranduieste! De la inceputul anului au aparut pe drumurile romanesti primele outdoor-uri cu noul logo Pepsi. Da, da, ala cu rictusul. Da, da, ala care acum mai bine de un an trona deja in Times Square si la poalele lui Big Ben..
Probabil o sa mai fie ceva valva promotionala pe tema asta si prin ziarele din Pantelimon, sau o fi deja (nu stiu, nu m-am interesat ca lumea, ca nu mai sunt jurnalist, neah!) dar pe mine panoul ala mare, verde ucigas, cu logo-ul deja prea cunoscut si sloganele-cliseu (ceva de genul "Tu esti schimbarea", bla-bla) mi-au trezit un singur gand:
"BAAAA, da' suntem inapoiati rau de tot!!!!"
E exact ca atunci cand colega mea, Sabrinuta-devoratoarea de site-uri internationale, tuna si trambita despre un concept nou, extrem de interesant, de peste hotare: Second Life. A scris fata textul, a iesit revista, probabil ca vreo doi oameni au si citit articolul.. Cert este ca peste un an, TOATA presa romaneasca si toti "trend-setterii" de pe la noi bubuiau de o super stire: SECOND LIFE...
Mda.. Stiti vreo chirie buna prin, sa zicem, Paris?.. Londra?.. Idaho?????
Probabil o sa mai fie ceva valva promotionala pe tema asta si prin ziarele din Pantelimon, sau o fi deja (nu stiu, nu m-am interesat ca lumea, ca nu mai sunt jurnalist, neah!) dar pe mine panoul ala mare, verde ucigas, cu logo-ul deja prea cunoscut si sloganele-cliseu (ceva de genul "Tu esti schimbarea", bla-bla) mi-au trezit un singur gand:
"BAAAA, da' suntem inapoiati rau de tot!!!!"
E exact ca atunci cand colega mea, Sabrinuta-devoratoarea de site-uri internationale, tuna si trambita despre un concept nou, extrem de interesant, de peste hotare: Second Life. A scris fata textul, a iesit revista, probabil ca vreo doi oameni au si citit articolul.. Cert este ca peste un an, TOATA presa romaneasca si toti "trend-setterii" de pe la noi bubuiau de o super stire: SECOND LIFE...
Mda.. Stiti vreo chirie buna prin, sa zicem, Paris?.. Londra?.. Idaho?????
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Pinguinul, din nou
Brr.. Nu inteleg exact cum, dar e clar! Avem de-a face cu un fenomen. Da, tot el, Pinguinul. Cine nu pricepe, sa se mai uite o data aici.
Sedeam acum cateva ore si ma minunam cu un zambet mare si tamp pe fata, despicam fire in patru, analizam, eram gata-gata sa pricep si iar o luam de la capat cu minunarea.. Face ce face pinguinul asta si uite-asa scoate toti romanasii de la mese, ii pune in ordine si apoi in miscare si uneste natiunea! Azi am vazut asa: burti scoase la inaintare, la un loc cu dosuri aliniate ca la domino; sutiene albe asortate cu cizmele, parte integranta dintr-o tinuta complet neagra (?!!?), pulovere de lana purtate direct peste cheptul paros, meshe blonde, fuste din pene si cizme de lac, ciorapi cu model si maieuri mulate peste sunci, tinute cu gust si altele cu ambitie.. Dar toate, absolut toate minunile astea dansau (ma rog, asa i se zice) ingramadite printre mese, pe langa pereti, printre fetze chinuite de aceeasi minunare ca si a mea.
Dap, astia suntem. Asta-i poporul din care facem parte. Trebuie sa-i iubim, ca-s ai nostri, n-avem incotro. Data viitoare, ma arunc si eu in multime. Vorba inteleptului: Nu poti sa-i combati, aliaza-te cu ei. Lor le vindem inghetata, lor le facem propaganda electorala.
Obama din State a avut creier sa speculeze Marea Miscare Virtuala numita social media si a castigat alegerile; daca Geoana de Romania ar fi fost la fel de inspirat incat sa valorifice Marea Miscare Nationala aka "Pinguinul", n-ar mai fi fost acum subiectul celui mai scurt banc romanesc..
Sedeam acum cateva ore si ma minunam cu un zambet mare si tamp pe fata, despicam fire in patru, analizam, eram gata-gata sa pricep si iar o luam de la capat cu minunarea.. Face ce face pinguinul asta si uite-asa scoate toti romanasii de la mese, ii pune in ordine si apoi in miscare si uneste natiunea! Azi am vazut asa: burti scoase la inaintare, la un loc cu dosuri aliniate ca la domino; sutiene albe asortate cu cizmele, parte integranta dintr-o tinuta complet neagra (?!!?), pulovere de lana purtate direct peste cheptul paros, meshe blonde, fuste din pene si cizme de lac, ciorapi cu model si maieuri mulate peste sunci, tinute cu gust si altele cu ambitie.. Dar toate, absolut toate minunile astea dansau (ma rog, asa i se zice) ingramadite printre mese, pe langa pereti, printre fetze chinuite de aceeasi minunare ca si a mea.
Dap, astia suntem. Asta-i poporul din care facem parte. Trebuie sa-i iubim, ca-s ai nostri, n-avem incotro. Data viitoare, ma arunc si eu in multime. Vorba inteleptului: Nu poti sa-i combati, aliaza-te cu ei. Lor le vindem inghetata, lor le facem propaganda electorala.
Obama din State a avut creier sa speculeze Marea Miscare Virtuala numita social media si a castigat alegerile; daca Geoana de Romania ar fi fost la fel de inspirat incat sa valorifice Marea Miscare Nationala aka "Pinguinul", n-ar mai fi fost acum subiectul celui mai scurt banc romanesc..
vineri, 6 noiembrie 2009
O natie de bolnavi
Nu vorbesc aici de gripa porcului care a umplut toate spitalele, de trebuie sa-ti rezervi in avans un pat in salonul de consultatie.
Ma uit in schimb la ai mei, la mine, la rude, la prieteni, la toti cei dragi, la oamenii cu care ma intersectez ocazional. Peste tot aud, vad, intuiesc boli. Doar in ultimele 24 ore mi-am petrecut minim 4 ore dezbatand problemele de sanatate a cel putin 5 oameni. Si nici macar nu m-am pus pe mine la socoteala, pentru ca in jurul meu se invart probleme mult mai urgente decat o durere de spate sau o banala raceala.
Cel mai trist e ca, in miezul majoritatii problemelor de care aud, sade nu atat susceptibilitatea de boala a oamenilor in general, cat incompetenta si neglijenta medicilor. Si mi se pare normal atunci sa ma revolt, sa ridic intrebari, sa ma frustrez in fata monumentelor de dezinteres cu care se identifica 90% dintre medicii romani.
Nu mi se pare normal sa alergi din spital in spital in cautarea vindecarii, ca pe la a 5-a unitate medicala sa nu-ti mai doresti altceva decat o persoana capabila macar sa te asculte.
Mi se pare terifiant ca uneori, esti dispus sa dai si luna de pe cer, si casa de pe pamant, unui medic competent care sa te ajute, dar realizezi ca n-ai cui.
Mi se pare anormal ca medicii sa dea din umeri inainte de a-si face investigatiile complet. La fel de condamnabil mi se pare si sa trimiti acasa un om fara un diagnostic, fara sa stii ca ai facut tot ce puteai ca sa te numesti medic. E si mai condamnabil sa trimiti acasa un pacient cu un verdict sumbru, bazat pe ghicite si investigatii incomplete.
Nu mi se pare normal ca eu, om fara pregatire in domeniu, sa pot obtine pe net informatii, dar sa constat ca medicii nu le stiu, nu le-au cautat si nici macar nu s-au gandit sa le caute.
Mi se pare de-a dreptul oripilant cand soarta unui om e pecetluita de o banala afectiune tratata necorespunzator de un medic.
Mi se pare rusinos si trist pana la lacrimi faptul ca spitalele noastre nu au echipamente, tehnologie si medicamente pentru vindecarea oamenilor. Dar mi se pare condamnabila pana la gratii lipsa de bun simt, de umanitate si de responsabilitate a unor medici.
Daca ar fi sa extrapolez la intreaga populatie cazurile medicale pe care le stiu, ar insemna ca peste 70% dintre bolile romanilor se datoreaza neglijentei medicilor:
- cataracta tratata incomplet a dus la orbirea unui copil de 9 ani
- operatie de hernie gresita, s-a soldat cu extirparea unei bune portiuni din intestine si un verdict scurt si sumbru pentru pacient.
- hepatite, virusi si infectii descoperite in momente critice, prea tarziu pentru vindecare, desi fusesera timp de zeci de ani sub nasul doctorilor/doctorului.
Daca vi s-a taiat brusc pofta de mancare, imi cer scuze, dar nu imi pare rau. Imi pare rau de oamenii care trec prin asta. Cred insa ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie in ce ape ne scaldam cu totii. Inainte sa va lasati cu ochii inchisi in mana unui singur doctor, informati-va bine. Testati piata intocmai cum faceti atunci cand cautati un furnizor. Cereti doua-trei oferte, alese pe spranceana, confruntati-le, informati-va separat din surse actuale si specializate, spuneti un "Doamne ajuta!" mare si luati o decizie. Pentru ca de multe ori, cei mai bolnavi oameni nu sunt cei cu vederea nesigura sau cu intestinele pe afara.
Oamenii cu adevarat bolnavi sunt cei cu iresponsabilitate cronica.
Ma uit in schimb la ai mei, la mine, la rude, la prieteni, la toti cei dragi, la oamenii cu care ma intersectez ocazional. Peste tot aud, vad, intuiesc boli. Doar in ultimele 24 ore mi-am petrecut minim 4 ore dezbatand problemele de sanatate a cel putin 5 oameni. Si nici macar nu m-am pus pe mine la socoteala, pentru ca in jurul meu se invart probleme mult mai urgente decat o durere de spate sau o banala raceala.
Cel mai trist e ca, in miezul majoritatii problemelor de care aud, sade nu atat susceptibilitatea de boala a oamenilor in general, cat incompetenta si neglijenta medicilor. Si mi se pare normal atunci sa ma revolt, sa ridic intrebari, sa ma frustrez in fata monumentelor de dezinteres cu care se identifica 90% dintre medicii romani.
Nu mi se pare normal sa alergi din spital in spital in cautarea vindecarii, ca pe la a 5-a unitate medicala sa nu-ti mai doresti altceva decat o persoana capabila macar sa te asculte.
Mi se pare terifiant ca uneori, esti dispus sa dai si luna de pe cer, si casa de pe pamant, unui medic competent care sa te ajute, dar realizezi ca n-ai cui.
Mi se pare anormal ca medicii sa dea din umeri inainte de a-si face investigatiile complet. La fel de condamnabil mi se pare si sa trimiti acasa un om fara un diagnostic, fara sa stii ca ai facut tot ce puteai ca sa te numesti medic. E si mai condamnabil sa trimiti acasa un pacient cu un verdict sumbru, bazat pe ghicite si investigatii incomplete.
Nu mi se pare normal ca eu, om fara pregatire in domeniu, sa pot obtine pe net informatii, dar sa constat ca medicii nu le stiu, nu le-au cautat si nici macar nu s-au gandit sa le caute.
Mi se pare de-a dreptul oripilant cand soarta unui om e pecetluita de o banala afectiune tratata necorespunzator de un medic.
Mi se pare rusinos si trist pana la lacrimi faptul ca spitalele noastre nu au echipamente, tehnologie si medicamente pentru vindecarea oamenilor. Dar mi se pare condamnabila pana la gratii lipsa de bun simt, de umanitate si de responsabilitate a unor medici.
Daca ar fi sa extrapolez la intreaga populatie cazurile medicale pe care le stiu, ar insemna ca peste 70% dintre bolile romanilor se datoreaza neglijentei medicilor:
- cataracta tratata incomplet a dus la orbirea unui copil de 9 ani
- operatie de hernie gresita, s-a soldat cu extirparea unei bune portiuni din intestine si un verdict scurt si sumbru pentru pacient.
- hepatite, virusi si infectii descoperite in momente critice, prea tarziu pentru vindecare, desi fusesera timp de zeci de ani sub nasul doctorilor/doctorului.
Daca vi s-a taiat brusc pofta de mancare, imi cer scuze, dar nu imi pare rau. Imi pare rau de oamenii care trec prin asta. Cred insa ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie in ce ape ne scaldam cu totii. Inainte sa va lasati cu ochii inchisi in mana unui singur doctor, informati-va bine. Testati piata intocmai cum faceti atunci cand cautati un furnizor. Cereti doua-trei oferte, alese pe spranceana, confruntati-le, informati-va separat din surse actuale si specializate, spuneti un "Doamne ajuta!" mare si luati o decizie. Pentru ca de multe ori, cei mai bolnavi oameni nu sunt cei cu vederea nesigura sau cu intestinele pe afara.
Oamenii cu adevarat bolnavi sunt cei cu iresponsabilitate cronica.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)