Ah, tara mea!..

Asist de ceva vreme la o piesa trepidanta, tulburatoare, fascinanta de-a dreptul, care ma tine pironita in fata ecranului si-mi da pusee de suspans in stomac. Dar al carui gen nu am reusit inca sa il dibuiesc. O semi-epopee tragi-comica cu puternice accente grotesti. Va las sa o descoperiti siguri, aici.
Pentru opinii avizate, aici.

Din punctul meu de vedere, pana sa vedem finalul, emigram toti din tara. La urma-urmei, au si filmele cu final ambiguu farmecul lor, nu?

Tema pentru acasa - episodul n

Dragilor, va anunt cu entuziasm ca sunt specialist in promovare. Am facut in ultimele luni campanii de promovare pentru tot felul de produse si servicii, de la inghetata, la servicii de turism, consultanta de management, site-uri de tot felul, biciclete, suplimente nutritive s.a.m.d.
Le-am facut bine - mi s-a zis - si le-am facut pro-bono.

Cum asa? Pai, noua gaselnita a oricarui angajator de PR este sa iti dea o tema pentru acasa, prin care el - chipurile - iti testeaza abilitatile de strateg in ale promovarii, dar prin care, de fapt, isi suplimenteaza rezerva de creativitate in-house. Ca sa nu fiu cu totul rea, unii chiar vroiau sa angajeze, dar tam-nesam se facea ca strategul in comunicare mai trebuia sa stie si sa conduca dubite, sa se mute in alt oras sau sa accepte sa lucreze pe 25% din salariu.

Inadmisibil. Asa ca, in timp ce ideile mele zburatacesc libere prin birourile diverselor companii din tara, contra unor tarife bunicele de PR pe care nu le voi vedea niciodata, eu continui sa explorez maruntisul din buzunar si interviurile de angajare.

Simt insa ca se leaga ceva si, cat de curand, voi veni cu vesti proaspete din lumea de biznis. Pana atunci, ma duc sa plamadesc o idee de campanie pentru niste solutii de securitate online.

What do you want to do next?

Sunt un utilizator fidel al internetului. Nu trece aproape nicio zi fara sa imi verific mailul, sa caut informatii, sa citesc presa, blogurile preferate, sau, cum mi se intampla adesea in vacante, sa deschid browser-ul web ca sa il inchid imediat, dandu-mi seama ca singura explicatie a gestului sta in reflex.. Cel mai ades, intru pe net seara, cand imi simt mintea goala, obosita sa-si puna intrebari si sa rezolve probleme, cu speranta ca cine-stie-ce idee motivatoare imi va ateriza in fata ochilor si va elucida cazul.
Azi e una din acele zile. Ma aflu la rascruce de drumuri - an nou, primele 6 luni la noul job, in noul domeniu, primul bilant - nu tocmai satisfacator, o serie de provocari care se profileaza amenintatoare la orizontul personal si profesional.
Asa ca deschid ca omul youtube-ul sa-mi cante-o melodie, doua, trei.. in timp ce ba descalcesc, ba alung ganduri. Nu ma ajuta; versurile fie line, fie nervoase nu reusesc sa clarifice suita de intrebari din capul meu. Trec la trilulilu, incerc sa ma relaxez pe romaneste, apoi caut cu nesat alte si alte pagini..
Si uite-asa, in febra deschiderii de noi "tab"-uri, ma trazneste cu nerusinare, ca o palma intre ochi, fix el, Internetul. Amicul meu de bagat picioarele si "je m'en fiche" ocazional imi aterizeaza urmatoarea intrebare:
What do you want to do next?

Mai, draga Internet, pai de asta aveam eu nevoie?? Daca stiam, nu mai eram acum urcata sus pe tine. Inteleg, nu esti tu de vina; e browser-ul asta web ponosit care te face sa intrebi acelasi lucru de fiecare data cand dau new tab. Dar tot iti simt umbra de ironie in spatele semnului de intrebare..

Morala: Era tehnologiei au ba, unele informatii, cum ar fi raspunsurile la unele intrebari de capatai, nu se gasesc nici macar pe net. Aici, traditia romaneasca de a lasa pe poimaine ce trebuia sa fi facut ieri nu merge si cu asta basta. Nu ne maturizam si nici nu crestem cu netul in fata, ci the old fashioned way, cu problemele disecate in fata oprobriului public. Ne cam dor ochii, ni se zbarceste pielea de greu si griji (deh, trebuiau sa apara si ridurile de undeva), nu ne prea place, dar alta cale nu-i. Mai devreme sau mai tarziu, cineva tot ne va lua la intrebari daca noi n-o facem.

So, what do you want to do next?

Pinguinul, din nou

Brr.. Nu inteleg exact cum, dar e clar! Avem de-a face cu un fenomen. Da, tot el, Pinguinul. Cine nu pricepe, sa se mai uite o data aici.
Sedeam acum cateva ore si ma minunam cu un zambet mare si tamp pe fata, despicam fire in patru, analizam, eram gata-gata sa pricep si iar o luam de la capat cu minunarea.. Face ce face pinguinul asta si uite-asa scoate toti romanasii de la mese, ii pune in ordine si apoi in miscare si uneste natiunea! Azi am vazut asa: burti scoase la inaintare, la un loc cu dosuri aliniate ca la domino; sutiene albe asortate cu cizmele, parte integranta dintr-o tinuta complet neagra (?!!?), pulovere de lana purtate direct peste cheptul paros, meshe blonde, fuste din pene si cizme de lac, ciorapi cu model si maieuri mulate peste sunci, tinute cu gust si altele cu ambitie.. Dar toate, absolut toate minunile astea dansau (ma rog, asa i se zice) ingramadite printre mese, pe langa pereti, printre fetze chinuite de aceeasi minunare ca si a mea.
Dap, astia suntem. Asta-i poporul din care facem parte. Trebuie sa-i iubim, ca-s ai nostri, n-avem incotro. Data viitoare, ma arunc si eu in multime. Vorba inteleptului: Nu poti sa-i combati, aliaza-te cu ei. Lor le vindem inghetata, lor le facem propaganda electorala.
Obama din State a avut creier sa speculeze Marea Miscare Virtuala numita social media si a castigat alegerile; daca Geoana de Romania ar fi fost la fel de inspirat incat sa valorifice Marea Miscare Nationala aka "Pinguinul", n-ar mai fi fost acum subiectul celui mai scurt banc romanesc..