vineri, 6 noiembrie 2009

O natie de bolnavi

Nu vorbesc aici de gripa porcului care a umplut toate spitalele, de trebuie sa-ti rezervi in avans un pat in salonul de consultatie.

Ma uit in schimb la ai mei, la mine, la rude, la prieteni, la toti cei dragi, la oamenii cu care ma intersectez ocazional. Peste tot aud, vad, intuiesc boli. Doar in ultimele 24 ore mi-am petrecut minim 4 ore dezbatand problemele de sanatate a cel putin 5 oameni. Si nici macar nu m-am pus pe mine la socoteala, pentru ca in jurul meu se invart probleme mult mai urgente decat o durere de spate sau o banala raceala.
Cel mai trist e ca, in miezul majoritatii problemelor de care aud, sade nu atat susceptibilitatea de boala a oamenilor in general, cat incompetenta si neglijenta medicilor. Si mi se pare normal atunci sa ma revolt, sa ridic intrebari, sa ma frustrez in fata monumentelor de dezinteres cu care se identifica 90% dintre medicii romani.
Nu mi se pare normal sa alergi din spital in spital in cautarea vindecarii, ca pe la a 5-a unitate medicala sa nu-ti mai doresti altceva decat o persoana capabila macar sa te asculte.
Mi se pare terifiant ca uneori, esti dispus sa dai si luna de pe cer, si casa de pe pamant, unui medic competent care sa te ajute, dar realizezi ca n-ai cui.
Mi se pare anormal ca medicii sa dea din umeri inainte de a-si face investigatiile complet. La fel de condamnabil mi se pare si sa trimiti acasa un om fara un diagnostic, fara sa stii ca ai facut tot ce puteai ca sa te numesti medic. E si mai condamnabil sa trimiti acasa un pacient cu un verdict sumbru, bazat pe ghicite si investigatii incomplete.
Nu mi se pare normal ca eu, om fara pregatire in domeniu, sa pot obtine pe net informatii, dar sa constat ca medicii nu le stiu, nu le-au cautat si nici macar nu s-au gandit sa le caute.
Mi se pare de-a dreptul oripilant cand soarta unui om e pecetluita de o banala afectiune tratata necorespunzator de un medic.
Mi se pare rusinos si trist pana la lacrimi faptul ca spitalele noastre nu au echipamente, tehnologie si medicamente pentru vindecarea oamenilor. Dar mi se pare condamnabila pana la gratii lipsa de bun simt, de umanitate si de responsabilitate a unor medici.

Daca ar fi sa extrapolez la intreaga populatie cazurile medicale pe care le stiu, ar insemna ca peste 70% dintre bolile romanilor se datoreaza neglijentei medicilor:
- cataracta tratata incomplet a dus la orbirea unui copil de 9 ani
- operatie de hernie gresita, s-a soldat cu extirparea unei bune portiuni din intestine si un verdict scurt si sumbru pentru pacient.
- hepatite, virusi si infectii descoperite in momente critice, prea tarziu pentru vindecare, desi fusesera timp de zeci de ani sub nasul doctorilor/doctorului.

Daca vi s-a taiat brusc pofta de mancare, imi cer scuze, dar nu imi pare rau. Imi pare rau de oamenii care trec prin asta. Cred insa ca fiecare dintre noi ar trebui sa stie in ce ape ne scaldam cu totii. Inainte sa va lasati cu ochii inchisi in mana unui singur doctor, informati-va bine. Testati piata intocmai cum faceti atunci cand cautati un furnizor. Cereti doua-trei oferte, alese pe spranceana, confruntati-le, informati-va separat din surse actuale si specializate, spuneti un "Doamne ajuta!" mare si luati o decizie. Pentru ca de multe ori, cei mai bolnavi oameni nu sunt cei cu vederea nesigura sau cu intestinele pe afara.
Oamenii cu adevarat bolnavi sunt cei cu iresponsabilitate cronica.

2 comentarii:

adinutz micutz pufos..ninge peste tine spunea...

din nefericire trec acum prin chestia cu ridicatul din umeri si lipsa de diagnostic. Nu stiu daca am cebva serios sau nu pentru ca nimeni nu se oboseste prea tare sa ii dea de capat. Ai vazut filmul Sicko? Daca la noi e rau, in America e jale! Eu ma gandesc sa ma mut in Anglia, sau Franta sau oriunde esti tratat uman.

Danii spunea...

Adinutz, imi pare rau sa citesc asta, dar nu pot sa spun ca nu te inteleg. N-am vazut Sicko, dar stiu ca sunt facultati la noi care-l recomanda ca "lectura" suplimentara.. Cat despre Anglia sau Franta, nu stiu ce sa zic; ma tem ca acolo esti roman inainte de toate, dar nu stii pana nu incerci, nu?