Din categoria lucrurilor mici, care aduc bucurii mari

Petrec un weekend minunat, nu cu fetele la mare, nu cu baietii la bere, ci cu mama. Si nu e nimic care sa ma fi bucurat mai tare weekendul asta, decat expresia mamei mele care redescopera Bucurestiul dupa ani buni in care nu l-a mai vizitat, ori ma redescopera pe mine, in habitat natural, la cativa ani dupa ce mi-am luat zborul de acasa.
Am iesit ca fetele la promenada, am vizitat multe parcuri, i-am facut cunostinta cu centrul vechi dupa ce tot restul orasului s-a modernizat si am simtit din plin acel joie de vivre autentic. Impreuna.
Si tot impreuna, mi-am re-confrimat ca Bucurestiul e un loc frumos, pe care toate imperfectiunile nu-l fac decat si mai fascinant. European, balcanic si cosmopolit in acelasi timp.
Poate ca nu e locul cel mai bun in care sa fii gospodina sau macar odihnita, dar e un loc cu suficiente resurse de bucurat sufletul. De-abia astept ziua de maine - etapa a doua a programului turistic va fi dedicata in totalitate chefului de moment.

Cine mai e ca ea?

In ziua in care a plecat la spital s-a trezit de dimineata ca sa pregateasca totul din timp. La 8, casa era deja invaluita in aroma tomnatica a ardeilor copti. Cafeaua aburinda de pe masa astepta ca puiul trezit cu greu din somn sa o adulmece, sa o soarba si sa deschida ochii in fata unei zile noi de munca. Totul a fost pregatit intocmai ca in celelalte zile - se simtea in plus poate doar un usor freamat in inima, tinut cu greu in loc, ca nimeni din jur sa nu-l observe si sa nu fie tulburat.
In rest, acelasi zambet, aceeasi caldura. Cateva haine ordonate pe pat asteptau cuminti sa fie asezate in bagaj.
Ziua a fost lunga, obositoare si incarcata cu emotii, dar nimeni din jur nu a avut ocazia sa observe. Iar la final, totul era pregatit intocmai dupa plan si ea era multumita: micul dejun pentru a doua zi, frigiderul ticsit cu bunatati si pentru copil, si pentru sot, toate puse la locul lor in casa, ordine si disciplina.
Cu doua ore inainte de plecare, a inceput deci sa se preocupe si de ea: micul bagaj, teancul de hartii medicale, un fruct si cativa biscuiti pentru drum. Nu a fost loc de foame in bagaj, desi nu a mancat mai nimic nici toata ziua cat a bucatarit pentru ceilalti.
Cu 10 minute inainte de plecare, si-a pieptanat cu grija parul, si-a verificat cu grija tinuta si cu aceeasi grija nu a uitat sa dea ultimele instructiuni de utilizare a gospodariei. Nu a uitat nici sa puna la loc lucrurile lasate neglijent prin casa de cei doi copii ai ei - unul de 60, celalalt de 24. A avut grija sa lase pasta de dinti noua acasa, si sa o ia pe cea consumata pe jumatate. A luat sticla de apa deja inceputa, cu riscul de a-i fi insuficienta, dar le-a lasat-o lor pe cea plina. Desi o astepta un drum lung de 6-7 ore intr-un accelerat imbacsit si fara vagon-restaurant. A lasat acasa cheia buna. Aproape ca si-a uitat propriile chei si telefonul. Dar n-a uitat sa zambeasca cald si increzator la plecare.
O noua excursie la Cluj. Un nou control medical. Aceeasi spaima. O noua doza de putere.
De-abia astept sa se intoarca.