joi, 8 ianuarie 2009

Un tramvai numit Speranta

Nu e chiar tramvai, probabil va fi avion, dar ideea e ca incepe sa incolteasca speranta ca poate, anul asta vad Parisul atat de ravnit in ultimul an, de cand am redescoperit franceza, am cunoscut Festivalul Filmului Francez, pe Carla Bruni, si tot ce inseamna le je-ne-sais-quoi francais...
Pe 26 ar trebui sa plec in Chantilly, foarte aproape de Paris. Spun "ar trebui" si nu "plec", pentru ca intotdeauna mi-e frica sa numar bobocii inaintea toamnei, mai ales cand bobocii aia sunt cu adevarat speciali:)
Am zis sa acompaniez pregatirile de calatorie cu muzica buna a lui Edith Piaf si am descoperit acest video (nici nu-mi puteam dori o imbinare mai buna intre muzica, imagini si sentiment).

La foule

miercuri, 7 ianuarie 2009

Pentru firme o zi, pentru persoanele fizice la Pastele Cailor

Am citit azi un material cat se poate de PR-istic in (culmea!) ZF, despre marele si noul serviciu lansat de Romtelecom pentru utilizatorii de Clicknet - persoane juridice. Se face ca Romtelecom repara problemele de conexiune in maxim 24 de ore. Asta, daca pe langa client Clicknet, te mai numesti si persoana juridica.
Subliniez persoana juridica, pentru ca in calitate de amarat de consumator domestic n-ai nicio sansa. Adica, una, sa te descurci singur.
Articolul mi-a trezit frustrarile acumulate chiar de Sarbatori, cand nu am avut acces la net vreme de o saptamana. Si tot vreme de o saptamana m-am conversat zilnic la telefon, pana la doua ore pe zi, cu fetele angajate pe 3 lei in cadrul call-centerului. N-am nimic cu fetele, cu unele pot sa spun ca am devenit chiar prietena, mai ales dupa ce am petrecut mai mult timp impreuna decat as petrece in mod normal cu unii tipi. Dar sa tastezi de n-shpe ori numarul, sa asculti muzicuta relaxanta (normal ca relaxanta, vor sa te calmeze pana iti preiau apelul), sa auzi prezentarea fetei, fetelor, multelor fete cu care am vorbit, apoi sa te prezinti - 0230-4***** - sa expui problema, sa ceri legatura cu departamentul tehnic, sa asculti o alta muzicuta (asta de-a dreptul iritanta) si apoi sa asculti frumos, dupa o asteptare de la 5 la 30 de minute (pe aceeasi melodie ingrozitoare) cum ti se inchide telefonul in nas... Multe ganduri bune catre Romtelecom si vorbe fix in spiritul Craciunului au fost la gura mea!

Acuma, revenind la starea Zen, incerc sa fiu rezonabila: erau Sarbatorile, probabil erau mai putini angajati gata sa preia apelurile (inlatur ipoteza ca ignorau apelurile in timp ce infundau cozonaci in gura), sigur au avut ceva defectiuni (in timp ce mi se facea legatura am tot auzit comentarii nervoase intre colegi referitoare la un deranjament general), primeau multe apeluri, deci liniile erau ocupate.
Dar, sa nu poti lua legatura 7 zile cu un om de pe tehnic, sa suni prin vecini, sa formatezi calculatorul, sa reinstalezi modemul, sa intorci cablurile cu susu-n jos si sa inveti pe de rost manualul de utilizare - asta in lipsa asistentei tehnice la domiciliu... ei bine, asta m-a determinat sa iau o decizie crunta: intoarcerea la RDS. Si nu eram nici mare fan de-al lor. Traiasca retelele de cartier; acolo ai un numar de mobil direct catre proprietarul retelei, suni, raspunde, vine, repara. Totul in mai putin de 6 ore si la tarife de obicei mai mici.
Ce 24 de ore? Cand in atata timp nu sunt capabili nici sa raspunda la telefon?

Mesaj pentru Romtelecom: Daca servicii bune n-aveti, macar schimbati melodia de asteptare a legaturii cu departamentul tehnic!

miercuri, 31 decembrie 2008

New Year's resolution

De Sarbatori m-am intalnit sau am vorbit cu foarte multi prieteni si fosti colegi. Iar lucrul care m-a mirat a fost ca mi-au zis ca "ma citesc" pe net (unii m-au certat chiar ca n-am mai scris de mult timp). Desi eu nu mi-am propus prin acest blog sa spun chestii inteligente, interesante, adica demne de timpul si atentia altora. Doar un loc unde sa mai "vars" din cand in cand cate un gand. Note to myself, note to the world. Prin urmare, nici nu mi-am "promovat" minunatia asta de pagina prin vreun link miraculos in dreptul statusului de la mess... Ma bucur ca cei dragi sunt alaturi de mine si in spatiul virtual, dar ma simt responsabila ca ei sa citeasca totusi ceva util aici:)
Citesc bloguri ca al lui Marius Ursache, care chiar ma inspira, si imi dau seama ca viata mea e cat se poate de banala si plictisitoare pentru cititor in comparatie cu a altora, cu atat mai mult cu cat nici nu incerc sa o transpun intr-un mod "citibil" pe net.
Asa ca astazi, in ajun de an nou, in ton cu moda rezolutiilor de sfarsit de an, pun pe lista un singur lucru, pe care stiu sigur ca mi-l doresc in 2009: sa fiu citibila. Adica voi scrie rar, pentru ca in restul timpului voi fi ocupata sa strang subiecte de povestit. Iar daca va fi sa am un job super-califragilistic, sau sa fac vreo calatorie intr-o tara indepartata, ori sa ajung chiar in mult-ravnita Indie, voi fi cu atat mai generoasa in litere si poze:)

Urati-mi succes. Un an minunat tuturor.

miercuri, 17 decembrie 2008

joi, 11 decembrie 2008

Titlul si schimbarea

Scurt despre acest subiect: Nu mai lucrez la TARGET, de luni sunt la Business Magazin. Ultimul cover Target semnat, foarte drag mie, aici. Urmatorul cover, in BM, miercurea viitoare.
Iaca si titlul de azi:

Alicia&Jack

miercuri, 3 decembrie 2008

Inca una si ma duc

Nu m-am putut abtine:

New Year's resolution - preview

De la anul ma intorc la balet. Mi-e dor de mor de body, strampi, pointe si cambre-uri. Dupa ce am citit aici cum recunosti dansatorul din tine, m-am hotarat sa nu mai aman. Un mic amendament, totusi: la coada la film nu adopt pozitia intai, ci a treia, iar demi-pointele mele sunt in sertar, dar, in ciuda pauzei de 5 ani, tot pe varfuri merg:)

Take a peak: