Balada unui bucurestean pe plaiuri sucevene

Sunt primele mele zile in Suceava, din prima luna continua, dupa 4-5 ani de Bucuresti. Eu sunt suceveanca. Sau asa credeam..

Ziua unu - duminica. Ma trezesc si ma bucur ca un saltimbanc cand vad soare, lumina, liniste, aer curat, copaci, frunze, flori, mancare gatita, o casa tihnita. Nu fac nimic, pentru ca n-am nimic de facut si, oricum, ziua era destinata din start relaxarii. Numai ca eu n-am stare, ma plictisesc si am un sentiment continuu ca trebuie sa fac ceva.
Good old Sica ma scoate la o ora de condus, care se termina cu o promenada pe coclauri, prin padure (habar n-aveam ca avem asa ceva in inima orasului) si cu ceva legende istorice de prin preajma. Culeg floricele de camp si iarba, respir aer curat, sunt hiper-bucuroasa. Stiati ca in Suceava exista un tunel care leaga cetatea Zamca de capatul orasului? Se spune ca pe acolo evadau domnitorii secolului XV cand erau atacati de turci. Tunelul s-a pastrat pana acum si nimeni nu indrazneste sa il strabata, pentru ca ar fi plin de tot felul de capcane nebanuite.

Ziua doi - luni. Ma duc sa-mi cunosc viitorii colegi.
Primul om, un tip la maxim 30 de ani. Il stiu din vedere.
Eu: Buna, sunt Daniela.
El: Ovidiu (si o fata dreapta).
Eu: Te cunosc de undeva.. Esti fratele Roxanei?
El: Nu, ma confundati.
Note to myself: Danii, you're not in Kansas anymore. Cu dumneavoastra de acum!
Ma salveaza Magda, viitoarea mea colega din departament, cu care voi colabora cel mai mult. Un chip vesel, prietenos, nimic din figura scortoasa si nu tocmai prietenoasa pe care mi-o inchipuisem cu oaresice teama. Imi vorbeste din prima la pertu, imi da o gramada de hint-uri, imi povesteste despre ea, imi aduce un corn mare, glazurat si proaspat cu ciocolata, apoi inghetata.. Ma lasa sa stau toata ziua degeaba(ba chiar ma cearta cand eu ma declar inutila) si raspunde sincer si deschis tuturor intrebarilor mele impiedicate. Eu - chitroasa nevoie mare. Cu greu ma dezvat de lectia Bucurestiului, pe care nici macar nu credeam ca o invatasem atat de bine: oamenii prea buni din prima sunt dubiosi.

Seara sunt stresata (dar asa sunt de fel), obosita (trezit la 7?..), plictisita la maxim (acum in Bucuresti eram pe Motoare!!)

Zilele 2, 3, 4 si 5: Sunt prezentata tuturor oamenilor care se perinda prin firma, de la femeia care se ocupa cu curatenia pana la directorul administrativ. Tuturor li se recunoaste importanta muncii si toti au un zambet mare pe fata. Dar cel mai interesant e cu barbatii. Eu intind mana barbateste, ei mi-o saruta... Din nou, soc cultural. E un gest minunat, de curtoazie si respect, dar prea putini mai fac asta acum. Atat de putini, ca gestul risca sa para nelalocul lui si mie mi se face o rusine subita. Mai tin minte ultima data cand cineva mi-a pupat mana, aceeasi rusine am resimtit-o, de parca primeam o onoare pe care nu o meritam. De fapt, atunci, chiar asa era:)

Ziua 6: E maine. Ma duc cu drag la munca. Inca imi e frica, pentru ca inca simt ca trebuie sa demonstrez. Si inca pastrez un strop de scepticism, asa, de siguranta. Ei probabil imi vor spune din nou ca lucrurile bune se fac incet-incet.

Acasa

Deschid ochii pe jumatate, zambesc. Nu vad aproape nimic, ochii imi sunt umflati de atata somn, dar stiu imediat ca sunt acasa.
Pat moale, cearsafuri colorate, puse de mama cu o seara inainte, pastreaza inca mirosul de proaspat spalat. Racoare, desi lumina soarelui a inundat de mult camera.

Deschid ochii de tot, zambesc iar. Roz pe pereti, pe iepurasul de plus de la marginea patului, intr-un tablou, doua, trei... Balerina!! Zambesc si mai mult. Goblenul meu cu balerina care isi leaga panglicile de la poante. Balerina e bleu, hm.., zambesc in sinea mea si stiu ca pe goblenul asta il voi iubi toata viata.

Totul e exact asa cum l-am lasat acum 5 ani. Asa cum au avut grija ai mei sa il aranjeze acum si mai multi ani. Asa cum a fost de cand ma stiu pe lume.
Mai sunt ici-colo semne ale unei vieti suprapuse, semn ca ceva totusi s-a mai petrecut intre timp: un calendar cu Paris (cand am plecat in delegatie), blocat la luna iunie (cand am venit acasa ultima data), un calculator mare urcat pe birou (cand a plecat sor-mea departe), una-doua carti noi uitate prin rafturi (a mai trecut cineva pe aici).

Scot un picior lenes de sub cearsaf, vine si al doilea.
Covor moale, pufos, talpile zambesc. Ma plimb agale in varful picioarelor, strecurandu-ma pe langa bagajul mare, doldora de strictul necesar, pe care l-am abandonat azi-noapte pe podea. Ignor lucrul asta patratos care ma mai leaga de cealalta viata a mea, caci viata mea de aici se petrece secunda cu secunda.

Deschid usa, respir adanc. Aer de munte, lemn, verdeata, rufe spalate, urme de bucatareala, parca si putina aroma de cafea (care inca se mai bea in casa). Toate astea navalesc pe nari, plus inca ceva, indescriptibil, si eu simt mirosul de acasa.

Ciripit de pasarele; in rest, liniste si pace.
Un dreptunghi luminos pe covor. Soarele nu invadeaza brutal casa; ii ofera cu generozitate lumina, dar patrunde orbitor pe fereastra numai ca sa se joace cu forme geometrice pe covor. Asez picioarele in dreptunghi; cald; iar zambesc..

Iau la pas toata casa, dintr-un balcon pana in celalalt, deschid geamuri, ma uit afara, trag aer in piept, ma uit la copacii care au crescut mari afara, la florile care s-au inmultit in balconul alor mei, mi-aduc aminte sa-i zic mamei sa-mi ia ghivecele cu flori de pe pervaz, ca ma enerveaza, vad apoi ca le-a luat deja (doar una, acolo, amarata in colt mi-a lasat, poate-poate prind si eu drag de ea).
Cred ca prind. Si de floare, si de musca bazaitoare care a tasnit pe geam in camera si-mi face acum simfonii, si de inventarul la mancare pe care ai mei mi-l trec in revista de fiecare data cand ma nimeresc pe langa frigider, si de apa rece-sloi de la chiuveta (asta de fapt mi-a placut intodeauna, dar tot ma cucereste de fiecare data).

Si, probabil, in cateva zile, o sa prind drag si de incalzit-oala-cu-apa-ca-sa-fac-baie.
Nota explicativa: In Suceava se schimba reteaua de alimentare cu apa calda. Prin urmare, pana la achizitia unui boiler-ceva, vara asta voi experimenta dusurile indiene:)

De unde iau niste vitamina E?

Nu credeam c-o sa-mi fie atat de greu sa te revad.
Dar, noroc cu Elizabeth Gilbert, am descoperit Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante: Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de omul iubit, meditezi si inveti inima ca asa-i destinul.
Inima merge saraca de ceva timp la cursuri (in curand isi ia si masterul), departe ma duc, cu restul ma descurc. Dar vitamina E? aia pentru ce-o mai fi?

Conduc!!!

Da-da, ati citit corect! Eu Danii, femeie, blonda pe deasupra, conduc si conduc chiar bine:) Bine, mai opresc motorul o data la 3 zile, mai franez brusc si e mult mai sigur sa am pe cineva in dreapta, macar ca sa arunce un ochi in oglinda retrovizoare (ca eu sunt uneori mai preocupata de cum sta parul decat de masina din spate), dar hei! Nu-i rau pentru a doua oara cand sunt la volan dupa 2 ani de pauza (si aia calculati din ziua cand mi-am luat permisul).
O fi un pas mic pentru omenire, dar e un pas teribil de mare pentru mine.
Sa mai zic ca fac parcari minunate? :)

DEXD

Adica Dictionarul Explicativ al lui Danii. Partea 1:

- Danii = Daniela. In copilarie, ma recomandam Dani (cu accent pe a). Apoi am dat peste un grup de prieteni dragi, baieti si microbisti, care m-au botezat dupa un jucator de la Barca (Dani cu accent pe i). De aici si dublarea vocalei - deh, sa se inteleaga! Intr-o vreme am fost Daniiiiiiiiii, dar I-urile au mai cazut cu varsta:)
- dixtractie/dicstractie = Stiu cum se scrie corect, doar ca imi place mai mult asa. E preluat de la un coleg nastrusnic de-ai surorii mele.
- soacse = Sosete
- mushi = Cea mai dificila explicatie, pentru ca e cuvantul nascocit tocmai ca sa definesc ceva ce nu pot/mi-e foarte greu sa definesc. Mushi sunt cand am un mix de sentimente, uneori indescriptibile, de cele mai multe ori legate de dragoste, indragosteala, nostalgii, doruri s.a.
- Mai m-am gandit = E expresia pe care o foloseste Fulga in reclama. Si mie imi plac reclamele, in special cele cu vacuta asta ghidusa (bun insight, bravo!). Dar da, stiu ca e incorect gramatical... Asa ca a venit probabil timpul sa le marturisesc editorului meu si corectorului: Cand am ales titlul "Mai m-am gandit" pentru un articol despre producatorul Fulga, incercam doar o usoara trimitere la reclama, nu o criza acuta de agramatism (ei au considerat contrariul, si au schimbat repede topica).

- Va urma -

...

Iron&Wine - The Trapeze Swinger

and so it is..

Gata.
Ultima zi.
Acum abia am realizat.
De-acum, de la zero