Ghici ce? Ninge!!

Iarna isi revine incet-incet, isi aduna lacrimile de zilele trecute inapoi in troiene si ghetusuri. La Suceava ninge ca-n povesti, pufos si lin. Eu beau o cafea moldoveneasca si depan amintiri din copilarie. Zilele viitoare cred ca pun de-un post mai ceva ca amintirile lui Creanga:)

Acasa

Deschid ochii pe jumatate, zambesc. Nu vad aproape nimic, ochii imi sunt umflati de atata somn, dar stiu imediat ca sunt acasa.
Pat moale, cearsafuri colorate, puse de mama cu o seara inainte, pastreaza inca mirosul de proaspat spalat. Racoare, desi lumina soarelui a inundat de mult camera.

Deschid ochii de tot, zambesc iar. Roz pe pereti, pe iepurasul de plus de la marginea patului, intr-un tablou, doua, trei... Balerina!! Zambesc si mai mult. Goblenul meu cu balerina care isi leaga panglicile de la poante. Balerina e bleu, hm.., zambesc in sinea mea si stiu ca pe goblenul asta il voi iubi toata viata.

Totul e exact asa cum l-am lasat acum 5 ani. Asa cum au avut grija ai mei sa il aranjeze acum si mai multi ani. Asa cum a fost de cand ma stiu pe lume.
Mai sunt ici-colo semne ale unei vieti suprapuse, semn ca ceva totusi s-a mai petrecut intre timp: un calendar cu Paris (cand am plecat in delegatie), blocat la luna iunie (cand am venit acasa ultima data), un calculator mare urcat pe birou (cand a plecat sor-mea departe), una-doua carti noi uitate prin rafturi (a mai trecut cineva pe aici).

Scot un picior lenes de sub cearsaf, vine si al doilea.
Covor moale, pufos, talpile zambesc. Ma plimb agale in varful picioarelor, strecurandu-ma pe langa bagajul mare, doldora de strictul necesar, pe care l-am abandonat azi-noapte pe podea. Ignor lucrul asta patratos care ma mai leaga de cealalta viata a mea, caci viata mea de aici se petrece secunda cu secunda.

Deschid usa, respir adanc. Aer de munte, lemn, verdeata, rufe spalate, urme de bucatareala, parca si putina aroma de cafea (care inca se mai bea in casa). Toate astea navalesc pe nari, plus inca ceva, indescriptibil, si eu simt mirosul de acasa.

Ciripit de pasarele; in rest, liniste si pace.
Un dreptunghi luminos pe covor. Soarele nu invadeaza brutal casa; ii ofera cu generozitate lumina, dar patrunde orbitor pe fereastra numai ca sa se joace cu forme geometrice pe covor. Asez picioarele in dreptunghi; cald; iar zambesc..

Iau la pas toata casa, dintr-un balcon pana in celalalt, deschid geamuri, ma uit afara, trag aer in piept, ma uit la copacii care au crescut mari afara, la florile care s-au inmultit in balconul alor mei, mi-aduc aminte sa-i zic mamei sa-mi ia ghivecele cu flori de pe pervaz, ca ma enerveaza, vad apoi ca le-a luat deja (doar una, acolo, amarata in colt mi-a lasat, poate-poate prind si eu drag de ea).
Cred ca prind. Si de floare, si de musca bazaitoare care a tasnit pe geam in camera si-mi face acum simfonii, si de inventarul la mancare pe care ai mei mi-l trec in revista de fiecare data cand ma nimeresc pe langa frigider, si de apa rece-sloi de la chiuveta (asta de fapt mi-a placut intodeauna, dar tot ma cucereste de fiecare data).

Si, probabil, in cateva zile, o sa prind drag si de incalzit-oala-cu-apa-ca-sa-fac-baie.
Nota explicativa: In Suceava se schimba reteaua de alimentare cu apa calda. Prin urmare, pana la achizitia unui boiler-ceva, vara asta voi experimenta dusurile indiene:)

De ce acasa mi-e tot timpul bine

Nu stiu altii cum sunt... dar eu cand vin acasa imi incarc bateriile pentru inca o luna de Bucuresti.
Eu, sambata dimineata, dupa 7 ore de drum, noaptea, Bucuresti-Suceava: invinetita de somn si frig, cu aceleasi multe cute intre sprancene de la uitat-sa-privesc-senin, necomunicativa si cu fata de "capitalist" pe care o adopt in mod consecvent, care vrea sa aduca a "voi nu vedeti ca eu sunt un om cu griji si probleme serioase de rezolvat?!"
Eu, (aproape) marti dimineata, inainte de alte 7 ore de drum, ziua, Suceava-Bucuresti: cred ca mai am vreo doua cute in frunte, dar asta pentru ca sunt cam chioara de somn, si totusi, ascult muzica pe net, fara niciun chef de dormit, fara grija ca maine ma asteapta "probleme serioase de rezolvat"; Comunicativa, dar nu prea mai am cu cine, am vorbit pana i-am adormit pe toti din casa mea (si din alte case:) Ba, am si facut vreo doua texte, si le-am facut cu drag si-n tihna, de parca ar fi cu totul alte texte decat cele care ma asteapta la birou.

Mda, datele problemei nu prea sunt schimbate, doar locul. Ei, si atunci, de ce oare la SV tot timpul lucrurile par mai simple decat la Buc, de parca viata ar deveni dintr-o data rozalie?

SENZATIONAL!!! M-a lovit revelatia: Pentru ca aici viata chiar este mai roz! Camera mea intreaga e roz!! M-am obisnuit atat de tare cu ea ca nici nu-mi mai dau seama, dar, da! camera mea de acasa, in care am crescut in chip de fluturas vesel care este, are patru pereti roz ca bomboanele. Mi-aduc si acum aminte cum sora mea mai mare, metalista la vremea aceea, a innebunit cand la alegerea varului, puiul mic al familiei a avut drept de preemptiune asupra culorii si a decis, invariabil, ROZ...

Gata! cand ma mut in garsoniera mea, cand si unde o fi, imi varuiesc peretii. Poate nu roz, dar o culoare vesela tot gasesc:)