Greva literelor

Dap.. cum era vorba aia cu cizmarul care n-are cizme?.. Cand nu vezi padurea de copaci si asa mai departe? Cam asa sunt eu in ultima vreme, de cand am intrat direct cu capul in doua interviuri si doua materiale pe zi, care trust me (si nu pe sefii mei), dureaza mai mult, muuuult mai mult de 10 minute fiecare.. atat de mult incat degetele mele au facut bataturi, palmele carcei si creierul meu refuza, dar refuza cu incapatanare sa mai proceseze cuvinte. In ultima vreme, parintii, rudele, prietenii si chiar colegii de birou, m-au dat disparuta. Ma numesc straina si asta pentru ca, well, asa se cheama un om pe care nu il vezi/auzi vreme indelungata. Dar partea cea mai trista e ca sunt un jurnalist care nu citeste presa, pentru ca singurul moment disponibil pentru asa ceva ar fi cafeaua de dimineata sau dusul de seara. Si, zica lumea ce-o vrea, daca o stire mai pot digera in tandem cu cafeaua, la dus nu renunt!
Greva literelor e din pacate, un mare bluff, pentru ca maine dimineata o iau de la zero, cu foaia alba in fata si miile de semne inghesuite la coada, asteptand sa fie scrise..