Pozi Buzau

Daca tot traiesc din plin raceala castigata weekendul trecut la Buzau, macar sa retraiesc si excursia..

Vulcanii, cam prea putin noroiosi


Un crater mai batran si mai obosit


Laaavaaaa!!...


Ăsium ză pozişions




Tabara de sculptura de langa Manastirea Ciolanu


Lacul Vulturilor

Ce mare sunt, ce mare am

Am 197 de oameni in lista de mess. Din care gasesc de obicei online in jur de 30. O singura data, memorabila, mi-am gasit lista goala. Era prima zi de Paste - dimineata devreme. Din cei 30, vorbesc in medie cu 0,5 zilnic. Iar cu acel 0,5 vorbesc undeva la 3-10 minute (10 minute in circumstante speciale: plictiseala maxima si nicio alta alternativa, consultanta de corazon, probleme domestice de rezolvat, tatonari de teren masculin). Totusi, intru pe net cu religiozitate - aproape zilnic. De fapt, pana sa devin nomad si sa am acces la net cu tzaraita, era primul lucru pe care il faceam de fiecare data dupa ce apasam butonul de start al computerului. E ca o mini-dependenta. Totusi, volumul mediu de discutii virtuale a fost, in ultima (buna bucata de) vreme, cam la fel de mic. De obicei, intru, vad ce lume e prezenta, rad la cate-un status (nu neaparat pentru ca ar gazdui o gluma inteligenta) si ies/dau pe invisible. Asta, daca nu intru pe invisible din start.
Dar fara sa imi dau seama, in cei multi ani de cand utilizez mijlocul asta de, subliniez, comunicare (!!), am ajuns sa imi cunosc prietenii, fostii colegi, actualii colegi, vecinii de camin, casa, compartiment de tren (da, chiar am o categorie care se cheama TREN..) si pot sa spun ca ii cunosc chiar bine, desi nu am vorbit cu multi dintre ei, pe mess sau fata in fata, de ani buni sau chiar niciodata. Stiu cum arata ei, prietenii/prietenele lor, ce locuri frecventeaza, pe unde s-au mai plimbat sau ce of-uri au pe suflet. Multumim Yahooooo!!!....Multumim ca le-ai dat optiunea sa-si puna poze la avatar.

Nu, acuma pe bune, pozele spun multe despre oameni. Iar pe mess, sunt nepretuite. Pentru ca pe mess, majoritatea au tendinta sa puna o fotografie cu care se mandresc - fie ca e masina pe care si-au cumparat-o (cum e cazul unuia dintre fostii colegi ai unui prieten, ajuns in nu-stiu-ce-context la mine in lista. Mai schimba poza!! E facuta iarna si afara e canicula). Fie ca e poza de la nunta care a avut loc cu 3 ani in urma, fie doar un smiley face langa care sta tot timpul un alt nume de oras de afara (pe tine chiar te invidiez), fie iubitul (mereu altul), fie gagicile (nu conteaza cum, multe sa fie), fie cate o chestie care sa arate cat-de-interesant-si-cult-este-eu.
Mai sunt si boemii, oamenii care pun o poza conforma cu starea de spirit (nas, ochelari, tenisi, copac, floare, bloc, mare si lista continua nestingherita). Deh, eu insami am o scoica la avatar de luni bune, e normal sa ma adun cu cei care-mi seamana:)
Daaa, si trebuie sa recunosc ca mai sunt si renumitele poze cu buze tzuguiate, picioare alungite, spate gol bine expus, par ba lins, ba cret, ba verde ba albastru (nu conteaza, sa stie lumea!!).

Maare-i lista mea de oameni!! Cu majoritatea nu vorbesc si nu cred ca (mai) am de gand sa vorbesc vreodata. Mai ales dupa ce le-am radiografiat istoria de statusuri. Dar n-am de gand sa-i sterg. Candva, intr-un moment al vietii mele, i-am considerat vrednici de-o conversatie. Candva, in directia varstei de 13-14 ani (atunci am cunoscut eu mess-ul), si eu aveam poze kul cu prietenii cei noi ori locurile cele faine si ma conversam cate 2 zile incheiate pe mess.
Acum, mi-a trecut. Nu stiu ce am. Poate-s bolnava..

Pentru ca prea fac titluri scurte, dupa regula-de-trei-simple de la ziar

Pe scurt, despre Parisul vazut acum o luna:


Mi-au placut porumbeii din Turnul Eiffel, care zburau printre turisti si veneau pe masa pe care noi ne beam cafeaua, fara nicio frica;

Vrabiutele care mancau din mana turistilor la Notre Dame; Frantuzoaicele pe scuter (aici n-am poza..) si francezii care aruncau ocheade in metrou; Clatitele din Piata Saint Michel si italianul care ne-a vorbit in italiano-romano-franceza pana ni le-a gatit;

Micul Auberge pe care l-am descoperit pe o straduta laturalnica, la o aruncatura de bat de centru, dar parca dintr-o alta lume:) Primaria, cu patinoarul din fata, cu caruselul, cu prajiturelele vanzatorilor ambulanti;

Montmartre (chiar cand am ajuns, ne-am intersectat cu un nene care canta o melodie la o cutie muzicala, din aia cu manivela:P) - aici las pozele sa vorbeasca...





Si cel mai mult si cel mai mult, mi-a placut Sacre Coeur, unde pe langa spiridusul ghidus - we had a thing going on;)- ori peisajul superb (panorama vazuta de sus, carusel, numai alb si soare cat vedeai cu ochii), se auzea pe fundal muzica lui John Lennon si Eric Clapton, cantata de un artist pe treptele bazilicii; si lumea s-a asezat sa il asculte; si a fost cel mai frumos concert din cate am vazut.






Fin:)