Epopeea celor 1000 km

Micuta PLU a pufnit, a marait pe sub mustatile de praf, a aruncat ocheade de sub farurile imbacsite de praful Bucurestiului betonat si si-a cerut dreptul la libertate. Povestea noastra incepe asa:

Cu o plimbare domoala, de dres incheieturile, pe E85

Pe inserat, un popas scurt, pentru musinat flori si aer proaspat de padure

O zi de plaja montana

Nisip, pietre rotofeie si apa de rau, nu chiar atat de cristalina ca Ozana, dar buna, repede si rece cum ii sade bine unei moldovence cu renume



Dupa un amurg de leneveala pisiceasca,

de admirat mosia

si cules de romanite

eroina si-a plantat botul in flori

de care mai-mai ca nu se mai satura



Dupa inca un drum iute ca vantul si ca gandul (plus o furtuna cu grindina care era cat pe-aci sa-i strice coafura), Micuta PLU a descoperit comoara cea mult cautata: Vi-si-ne-culege din copac

De rumene si frumoase ce erau, la soare te putea uita, dar la visine ba!

Inca putin de La Vie en Visiniu si ziua era deja perfecta


Epopeea se incheie inapoi pe drumurile Baraganului

Unde eroii nostri au condus fericiti si, spre norocul lor, nu pana la adanci batraneti.

- Sfarsit -

Pozi Buzau

Daca tot traiesc din plin raceala castigata weekendul trecut la Buzau, macar sa retraiesc si excursia..

Vulcanii, cam prea putin noroiosi


Un crater mai batran si mai obosit


Laaavaaaa!!...


Ăsium ză pozişions




Tabara de sculptura de langa Manastirea Ciolanu


Lacul Vulturilor

Excursie in zona Buzaului

Am vazut vulcanii noroiosi, ne-am varat degetele in craterele pline de bolboroseri cu miros de petrol, am facut poze, ne-am cotopanit pe dealuri abrupte, am mancat sendvisuri cat pentru tot anul, ne-am tarat cu greu picioarele prin noroiul uscat si soarele fierbinte, am mai mancat niste sendvisuri, am fost si la Manastirea Ciolanu si am poposit la tabara de sculptura Magura (tot n-am reusit sa-mi dau seama care era Gandacul Amenintator), am mai poposit ca sa ne pozam cu Lacul Vulturilor, s-au mai mancat niste sendvisuri, am mai oprit o data, sa ne pozam cu jumatatea de lac care era inghetata, am trecut prin Brasov, Vlad inca mai avea sendvisuri de mancat.. ceilalti si-au luat de la Mc (!@#?!!) Am vrut sa ne luam kurtos din predeal, dar ghereta, ca si partia, erau inchise si abandonate.. Si, in final, dupa ceva extreme-driving printre craterele din serpentinele Vaii Prahovei, am ajuns, pe jumatate adormiti si raciti, ACASA.
Am obrajii rumeni ca in povestirile pitoresti ale lui Rebreanu sau Sadoveanu. Cred ca am adus cu mine jumatate din praful buzoian, pe haine, in esarfa, in buzunare, pe fata si in par. Port o frumoasa urma de bronz pe decolteu, sub forma de polonic cu coada scurta. Pastreaza din fierbinteala soarelui care mi-a lasat-o. Dar, cum zice Carrie, it's closer to my heart this way.

Paclele mici


O pacla mai mare..