Sau "Specula-Connecting people".
M-am mutat in urma cu 10 zile intr-un apartament nou, dintr-un cartier nou, cu linie de metrou noua, cu alte cuvinte, undeva inspre marginea Bucurestiului. Prima data cand am iesit pe balcon, m-am bucurat de vederea din fata ochilor: o straduta mica-mica, ingusta, cu copaci inalti pe o margine si blocul meu de 7 etaje pe cealalta margine. Dincolo de copaci, o intindere destul de mare de case vechi, tipic Bucurestiului interbelic, cochete, placute ochiului.
In ziua doi, ma trezesc la cantecul "suav" al picamerelor si al excavatoarelor. In zilele trei-patru-cinci, cat nici n-am avut timp bine sa despachetez, o groapa mare, menita parca unei piscine olimpice sau, mai bine, fundatiei unei noi cladiri, a luat, nerabdatoare, nastere sub balconul meu, fix la marginea stradutei de un metru jumate latime.
Plec un weekend de acasa, si ma intorc la o fundatie in toata regula, beton-armat, pe care lucreaza de zor 15 muncitori. I-am numarat, caci in zilele noastre, nu ti-e dat sa vezi foarte des atatia muncitori trebaluind cu atata spor la o constructie.
Gandesc imediat ca mai sunt si romani dedicati, opusi modelului Dorel de la Unirea, unii care nu au timp sa bea, sa se joace si sa se lege de fetele de pe strada cu fiecare ocazie.
Surpriza!
Ziua zece. Ma trezesc la sunetul insistent al soneriei, ca sa vad, in spatele vizorului, o doamna usor agitata cu o foaie de hartie in mana. Deschid usa intrigata si vadit deranjata de ora matinala, si simt cum ma luminez. Doamna ma roaga grabit sa semnez o petitie, "bloc P+4", construit fara autorizatie, peste trotuar.. Nu mai stiu ce mai zice. In mintea mea, muncitorii nu mai lucreaza cu dedicare, ci cu frica - trebuie sa termine lucrarea rapid, ca, pana se prinde lumea de lipsa autorizatiei, sa fie prea tarziu si oarecum inutil sa o mai anuleze. Mai mult ca sigur lucreaza la negru, si atunci sunt direct motivati sa "isi faca treaba".
Ii raspund mecanic vecinei cu petitia ca nu sunt proprietara apartamentului si daca vrea, pot vorbi cu ea sa semneze. "Nu, nu e timp, azi trebuie sa semnam, deja il ridica."
Inchid usa, ma duc in balcon, la straduta mea devenita groapa, devenita fundatie, acum aproape parter de bloc.. Numar; 15 muncitori, unul sudeaza, doi calculeaza, doi sapa de zor la o groapa in mijlocul betonului (&%#$%??), si tot asa, ditai forfota, cum nu vom vedea niciodata pe autostrada, inca virtuala, a Transilvaniei, platita in avans prea scump si in urma cu mult prea multi ani.
Am mai vazut o singura data o constructie ridicata intr-un timp atat de scurt - McDonald's-ul din Suceava. Atunci, copilul crescut in Romania de tranzitie s-a mirat ca o cladire se poate ridica asa de repede, dar adultii din jur i-au explicat ca se intampla asa pentru ca e o proprietate privata si constructorii nu-si iau banii daca nu isi respecta dead-line-ul.
Nu cum se intampla in cazul autostrazilor, proprietate publica, unde constructorii au un asemenea contract, incat iau mai multi bani daca intarzie lucrarile.
Ei, si ce? Imi zic in final. 15 oameni fara posibilitati fac un ban cu care sa-si hraneasca familia (si nu setea, sper), si eu o sa ma hranesc zi de zi de acum incolo cu un sandvis de blocuri cu umplutura de copaci, caci la cat de ingusta e strada si daca speculatorul ambitios de vizavi "vede oportunitatea" unui bloc P+6, voi putea in curand sa trec prin copac direct in balconul de peste drum.
joi, 13 noiembrie 2008
miercuri, 12 noiembrie 2008
Yum...
Mananc ciocolata Hershey's, almond Hershey's.. Una bucata vara in State, ambalata intr-un staniol auriu, de dimensiunea unei migdale. Niciun cantec nu mergea mai bine.
marți, 11 noiembrie 2008
Imi suna melancolia in urechi
Ma uitam azi la castile mele de la birou. Sunt rupte, dezmembrate (azi era sa imi intre o bucata in ochi, de doua ori, cand am vrut sa mi le scot de pe cap), microfonul nu mai are capat, iar cablul sau, cu firele iesite, sta rasucit pe una dintre casti. Simetric, cealalta casca are si ea firele la vedere. Nu de putine ori, in blonzimea-mi caracteristica, m-am intrebat daca nu as putea sa ma si electrocutez din cauza asta.
Dar azi mi-am dat seama: castile astea au fost cu mine de pe la inceputurile mele in redactie, cand imi luam in primire, sfioasa, cu ochii mari, plini de curiozitate, birouasul meu de redactor care, credeam eu atunci, are suprema libertate de a asculta muzica la serviciu cat e ziulica de lunga.
Si am mai realizat ceva: peste fix doua zile, pe 13 noiembrie, implinesc doi ani de cand am venit la TARGET, doi ani de la ochii mari si sfiosi si visul de a-mi lua si eu casca:)
Ultimele 730 de zile (inclusiv azi) au trecut extrem de repede, atat de repede ca nici nu mi-am dat seama cand au iesit firele de la casti, cand au crescut arhiva mea de texte, reteaua mea de cunostinte si teancul de carti de vizita. Ochii tot mari sunt, curiozitatea la fel de mare, daca nu si mai, doar amaratele mele de casti la 19,9 lei perechea au avut de suferit.
De ceva timp tot vreau sa le schimb, sa imi cumpar si eu un set normal, nu difuzor cum spun colegii de redactie despre ale mele.
Dar e ceva ce ma opreste, si nu e lenea! Ca si cum un set nou ar aduce, oarecum impotriva vointei mele, si o schimbare de birou. Iar azi, dupa un alt interviu extrem de motivant, pe care l-am reascultat, evident, in castile astea ponosite, si pe care il vom vedea din decembrie pe coperta, am mai putin ca oricand puterea sa ma despart de metrul meu patrat de redactie.
Dar azi mi-am dat seama: castile astea au fost cu mine de pe la inceputurile mele in redactie, cand imi luam in primire, sfioasa, cu ochii mari, plini de curiozitate, birouasul meu de redactor care, credeam eu atunci, are suprema libertate de a asculta muzica la serviciu cat e ziulica de lunga.
Si am mai realizat ceva: peste fix doua zile, pe 13 noiembrie, implinesc doi ani de cand am venit la TARGET, doi ani de la ochii mari si sfiosi si visul de a-mi lua si eu casca:)
Ultimele 730 de zile (inclusiv azi) au trecut extrem de repede, atat de repede ca nici nu mi-am dat seama cand au iesit firele de la casti, cand au crescut arhiva mea de texte, reteaua mea de cunostinte si teancul de carti de vizita. Ochii tot mari sunt, curiozitatea la fel de mare, daca nu si mai, doar amaratele mele de casti la 19,9 lei perechea au avut de suferit.
De ceva timp tot vreau sa le schimb, sa imi cumpar si eu un set normal, nu difuzor cum spun colegii de redactie despre ale mele.
Dar e ceva ce ma opreste, si nu e lenea! Ca si cum un set nou ar aduce, oarecum impotriva vointei mele, si o schimbare de birou. Iar azi, dupa un alt interviu extrem de motivant, pe care l-am reascultat, evident, in castile astea ponosite, si pe care il vom vedea din decembrie pe coperta, am mai putin ca oricand puterea sa ma despart de metrul meu patrat de redactie.
luni, 10 noiembrie 2008
Declaratie de dragoste
Iubesc saxofonul. Pur si simplu il ador. Ca il aud intr-o cafenea cocheta si linistita din inima unui oras european, la mine pe Deezer sau pe Fifth Avenue, in mainile unui saxofonist - tipic - de culoare, pur si simplu ador instrumentul asta.
Daca as avea rabdarea necesara, as invata sa cant. Dar prefer sa astept ca cineva sa-mi cante si sa ma incante cu o melodie saxofonizata. Nu sunt o romantica incurabila; nu am visat niciodata la o noapte de dragoste la lumina lumanarilor, cu sampanie, capsuni, baie de spuma, plaja sau mai stiu eu ce, dar parca un saxofon m-ar topi de tot.
La nunta mea, daca si cand va fi, sigur il voi avea pe fundal. E iubitul meu din noptile cu insomnii si ganduri multe, imi sta alaturi si cand mi-e bine, si cand ma preseaza deadline-ul. In cinstea lui, si a melodiilor lui Chris Woods, postul de fata. Cum zice Adi Moisescu, ma inclin..
Daca as avea rabdarea necesara, as invata sa cant. Dar prefer sa astept ca cineva sa-mi cante si sa ma incante cu o melodie saxofonizata. Nu sunt o romantica incurabila; nu am visat niciodata la o noapte de dragoste la lumina lumanarilor, cu sampanie, capsuni, baie de spuma, plaja sau mai stiu eu ce, dar parca un saxofon m-ar topi de tot.
La nunta mea, daca si cand va fi, sigur il voi avea pe fundal. E iubitul meu din noptile cu insomnii si ganduri multe, imi sta alaturi si cand mi-e bine, si cand ma preseaza deadline-ul. In cinstea lui, si a melodiilor lui Chris Woods, postul de fata. Cum zice Adi Moisescu, ma inclin..
vineri, 7 noiembrie 2008
Reuters via Sabrina
What does it mean to be youthful?
The Golden Age of Youth study analysed the three stages of youth - 'Discovery'(16-19 years old), 'Experimentation' (20-24 years old) and 'Golden' (25-34years old) - with 'Golden' indicating that they are the happiest, most confident and financially secure of their peers. With popular culture becoming more youthful and more accessible through TV, technology and global consumer brands, today's youth can no longer be defined by traditional demographic terms. Findings indicate that globally people are staying younger for longer and are connected to contemporary youth pursuits for a more extensive period of time. The fact that people are living longer is one major contributing factor along with the 'youthification' of culture, where it has become more acceptable for older ages to indulge in youthful behaviours.
Contemporary youth can now be defined more accurately as 'the absence of functional and/or emotional maturity', meaning that accepting traditional responsibilities such as mortgages and children and developing a strong sense of self-identity and perspective is occurring later and later in life across the globe.
This 'Golden Youth' are happier, more financially secure and still interested in youth pursuits and popular culture, but not all 25-34 year-olds are the same and depending on their balance of emotional and functional maturity, four segments have emerged within the 'Golden Youth' bracket: Settled Achievers, Nostalgic Dreamers, Ambitious Strivers and Threenagers.
Sursa: REUTERS
The Golden Age of Youth study analysed the three stages of youth - 'Discovery'(16-19 years old), 'Experimentation' (20-24 years old) and 'Golden' (25-34years old) - with 'Golden' indicating that they are the happiest, most confident and financially secure of their peers. With popular culture becoming more youthful and more accessible through TV, technology and global consumer brands, today's youth can no longer be defined by traditional demographic terms. Findings indicate that globally people are staying younger for longer and are connected to contemporary youth pursuits for a more extensive period of time. The fact that people are living longer is one major contributing factor along with the 'youthification' of culture, where it has become more acceptable for older ages to indulge in youthful behaviours.
Contemporary youth can now be defined more accurately as 'the absence of functional and/or emotional maturity', meaning that accepting traditional responsibilities such as mortgages and children and developing a strong sense of self-identity and perspective is occurring later and later in life across the globe.
This 'Golden Youth' are happier, more financially secure and still interested in youth pursuits and popular culture, but not all 25-34 year-olds are the same and depending on their balance of emotional and functional maturity, four segments have emerged within the 'Golden Youth' bracket: Settled Achievers, Nostalgic Dreamers, Ambitious Strivers and Threenagers.
Sursa: REUTERS
Trop du mal pour un bien
Tu spui ca nu stiu. Eu nu mai stiu.
Tu spui sa spun tampenii. Acum spun.
Tu spui ca ma port copilareste. Si eu ma port.
Tu spui ca n-ai suporta sa fii eu. Eu nu suport sa fiu eu cu tine. Si totusi, vreau.
Tu esti perfect cand mergi, cand vorbesti, cand razi, cand glumesti, cand gresesti, cand mananci, cand stai, cand asculti muzica, cand privesti. Eu merg parca mai ciudat, mai incomod, vorbesc mai balbait, mai fara de noima si prosteste, rad crispat si nenatural, glumesc cu frica, gresesc din frica, mananc cu noduri, stau pe ace, privesc ba cu nesat, ba pe furis si ascult muzica printre zgomotele dibuite in afara.
Tu esti tu, eu am uitat cine sunt.
Pentru ca tot ce fac se raporteaza la tine. In loc sa ma gandesc la mine, tu imi ocupi tot capul. Deciziile se iau prin prisma ta, erorile se maresc sub lupa ta.
Un singur lucru nu stii tu: toate acestea.
Tu spui sa spun tampenii. Acum spun.
Tu spui ca ma port copilareste. Si eu ma port.
Tu spui ca n-ai suporta sa fii eu. Eu nu suport sa fiu eu cu tine. Si totusi, vreau.
Tu esti perfect cand mergi, cand vorbesti, cand razi, cand glumesti, cand gresesti, cand mananci, cand stai, cand asculti muzica, cand privesti. Eu merg parca mai ciudat, mai incomod, vorbesc mai balbait, mai fara de noima si prosteste, rad crispat si nenatural, glumesc cu frica, gresesc din frica, mananc cu noduri, stau pe ace, privesc ba cu nesat, ba pe furis si ascult muzica printre zgomotele dibuite in afara.
Tu esti tu, eu am uitat cine sunt.
Pentru ca tot ce fac se raporteaza la tine. In loc sa ma gandesc la mine, tu imi ocupi tot capul. Deciziile se iau prin prisma ta, erorile se maresc sub lupa ta.
Un singur lucru nu stii tu: toate acestea.
marți, 28 octombrie 2008
Prietenie intr-un bol de supa
Sa mai spuneti ca nu ne afecteaza criza...
Astazi cea mai tanara dintre tovaraselele mele de generatie (nu degenerate, cum pare la prima ocheada..) m-a anuntat ca isi va serba ziua de nastere in negare, impartind cu noi, restul pitzipoancelor trecute de 20 de ani si blocate inca la 16, printr-un - citez - program orientativ de dixtractii care cuprinde: vin fiert cu scortisoara, remi, scrabble, mere coapte a la Sarbatorita, miraculosul joc de societate Mafia, toate garnisite cu o selectie ca la carte de filme de groaza!
Cu alte cuvinte, data fiind si strategica pozitionare in timp a evenimentului - 31 octombrie - un party de Halloween in care toate ne deghizam in bunicutze low-cost.
Nu ca as avea ceva impotriva, la urma urmei, low-costul m-a afectat si pe mine in ultimul timp. Dar tocmai de aceea! Varianta remi am testat-o deja uichendul care tocmai a trecut, iar varianta scrabble o pastrasem pentru petrecerea de mutare in casa noua. Cu chirie. Supra-evaluata.
Ca si cum spiritul aventuros al party-ului nu era suficient, un alt prieten vrea sa valorificam ultimele zile petrecute pe baltita. Nu ma refer la obisnuita pata de apa, ci la straduta in care mi-am facut veacul in ultimii doi ani.
Cu acelasi joie de vivre caracteristic, l-am invitat la... o ciorba in-house. Facuta de subsemnata. In acelasi spirit crizat.
Si ce raspuns primesc la darnicia cu care imi impart ultima imbucatura de zeama de legume?
"Sper ca supa sa fie la fel de buna ca in prezentarea facuta si desigur gazdele sa nu fie acre cu el:). Altfel, exista sansa ca musafirul sa se supere, lucru care ar avea o serie de repercusiuni: lipsa vizitelor in 1 Mai, refuzul de a mai avea vreun fel de contact cu ele, si schimbarea atitudinii fata de tot ce inseamna clanul the P.
Suntem in perioade de criza...lucrurile se schimba....pe viitor, un bol de ciorba va fi un indicator important intr-o prietenie..."
Asta imi aduce aminte de un anumit banc prost al copilariei... "pentru o lingura de fasole.." Nu mai stiu continuarea, dar sigur o voi auzi curand la Stirile de la ora 5. La urma-urmei, criza trebuie sa ajunga si in Pocrecile si Cucuietii din Deal, nu?
Astazi cea mai tanara dintre tovaraselele mele de generatie (nu degenerate, cum pare la prima ocheada..) m-a anuntat ca isi va serba ziua de nastere in negare, impartind cu noi, restul pitzipoancelor trecute de 20 de ani si blocate inca la 16, printr-un - citez - program orientativ de dixtractii care cuprinde: vin fiert cu scortisoara, remi, scrabble, mere coapte a la Sarbatorita, miraculosul joc de societate Mafia, toate garnisite cu o selectie ca la carte de filme de groaza!
Cu alte cuvinte, data fiind si strategica pozitionare in timp a evenimentului - 31 octombrie - un party de Halloween in care toate ne deghizam in bunicutze low-cost.
Nu ca as avea ceva impotriva, la urma urmei, low-costul m-a afectat si pe mine in ultimul timp. Dar tocmai de aceea! Varianta remi am testat-o deja uichendul care tocmai a trecut, iar varianta scrabble o pastrasem pentru petrecerea de mutare in casa noua. Cu chirie. Supra-evaluata.
Ca si cum spiritul aventuros al party-ului nu era suficient, un alt prieten vrea sa valorificam ultimele zile petrecute pe baltita. Nu ma refer la obisnuita pata de apa, ci la straduta in care mi-am facut veacul in ultimii doi ani.
Cu acelasi joie de vivre caracteristic, l-am invitat la... o ciorba in-house. Facuta de subsemnata. In acelasi spirit crizat.
Si ce raspuns primesc la darnicia cu care imi impart ultima imbucatura de zeama de legume?
"Sper ca supa sa fie la fel de buna ca in prezentarea facuta si desigur gazdele sa nu fie acre cu el:). Altfel, exista sansa ca musafirul sa se supere, lucru care ar avea o serie de repercusiuni: lipsa vizitelor in 1 Mai, refuzul de a mai avea vreun fel de contact cu ele, si schimbarea atitudinii fata de tot ce inseamna clanul the P.
Suntem in perioade de criza...lucrurile se schimba....pe viitor, un bol de ciorba va fi un indicator important intr-o prietenie..."
Asta imi aduce aminte de un anumit banc prost al copilariei... "pentru o lingura de fasole.." Nu mai stiu continuarea, dar sigur o voi auzi curand la Stirile de la ora 5. La urma-urmei, criza trebuie sa ajunga si in Pocrecile si Cucuietii din Deal, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
