luni, 22 noiembrie 2010

Batranica din Piata Romana


In seara asta, in Romana. O batranica - mica, mai mica decat mine, imbrobodita si cu privirea blanda - a venit la mine cu un buchet de flori - mare, galben. M-a intrebat daca nu vreau sa le cumpar, ca sa se poata duce si ea acasa. Am intrebat-o cat costa - 6 lei. Am deschis geanta si, cat scotoceam prin ea dupa portofel, batranica a inceput sa mi se destainuie - ca are artrita, ca strange bani pentru medicamente. Mecanic, mi-am inchis urechile fata de vorbele ei - aceeasi pleiada de povesti pe care o spun toti pe pilot automat ca sa ii induplece pe potentialii cumparatori, mi-am zis. Doar ca eu eram induplecata de cand am zarit-o - blandetea aceea din ochii ei o mai vedeam in copilarie, in privirea bunicii mele. Am scos 10 lei si i-am intins batranicii care imi ajungea pana la umar.
Nu pot sa-mi scot din cap reactia ei - a scos un sunet temator, de uimire bucuroasa, a intins mana si, in aceeasi secunda, si-a aplecat si fruntea si mi-a sarutat mana care tinea bancnota. Asa cum saruta credinciosii mana preotului care le intinde impartasania.
Nu am cuvinte sa descriu ce durere simt si acum cand imi revine imaginea in fata ochilor. Pentru unii, fericirea inseamna aceiasi 10 lei pe care noi nu dam doi bani.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Lectia zilei

Pastreaza intotdeauna o sticla de vin rosu in casa. Nu se stie niciodata cand vei avea nevoie de ea.

Acestea fiind spuse, ma declar oficial.. bucatareasa! Ha-ha, la ce altceva v-ati gandit?:)
Profit de extazul pe care mi-l provoaca minunatia de pui in sos picant cu vin, pe care tocmai am scos-o din cuptor, si ma proclam totalmente in favoarea gatitului. Din cand in cand, din pura placere, cu masura si mult drag, face bine la dezvoltarea personala:)

joi, 21 octombrie 2010

Cap, burtica, INIMA - via Tudor Chirila

Tudor Chirila descrie foarte frumos, prin cuvintele unui copil, ce simti cand iubesti pe cineva.

Am vrut sa scriu initial un post despre lectiile de maturitate pe care le-am primit in ultimii 3 ani si, mai ales, in ultima perioada. M-am oprit insa inainte, aproape intamplator, pe blogul lui Chirila. Si n-am mai simtit nevoia sa scriu decat atat. Intr-un fel sau altul, "Cap, burtica, INIMA" e tot ceea ce am simtit in ultima perioada.

vineri, 10 septembrie 2010

Uff..

Pe 26 septembrie dooorrm..
Si promit ca atunci o sa si scriu. Am zis!

luni, 23 august 2010

vineri, 20 august 2010

Reteta pentru mare low-cost

Se face cam asa: te urci in autocarul de Constanta seara, dupa programul de lucru, iei cu tine 2 milioane, un izopren, un cort, cateva haine, conserve si tigari, te dai jos la Mangalia pe la 11 noaptea, daca pleci cu ultimul autocar, apoi te cuplezi cu inca 3 vamaioti la un taxi care costa 300 de mii pana-n Vama, te dai jos, te duci pe plaja si acolo gasesti o gramada de terasa la care poti sta pana dimineata. A doua zi intinzi cortul si te culci sau te duci pana-n 2 Mai, unde gasesti camere de inchiriat cu 300 de mii.
Pe cuvant de vamaioata experimentata! Nu vorbesc despre mine, bineinteles:) Ci despre o tipa tare interesanta pe care am cunoscut-o recent, care 4 zile din 7 e jurnalist la unul dintre cele mai apreciate cotidiane de pe la noi, iar de joi/vineri noaptea incolo e barmanita in pub-ul unor prieteni din Vama. La vita bella:)

sâmbătă, 7 august 2010

Din categoria lucrurilor mici, care aduc bucurii mari

Petrec un weekend minunat, nu cu fetele la mare, nu cu baietii la bere, ci cu mama. Si nu e nimic care sa ma fi bucurat mai tare weekendul asta, decat expresia mamei mele care redescopera Bucurestiul dupa ani buni in care nu l-a mai vizitat, ori ma redescopera pe mine, in habitat natural, la cativa ani dupa ce mi-am luat zborul de acasa.
Am iesit ca fetele la promenada, am vizitat multe parcuri, i-am facut cunostinta cu centrul vechi dupa ce tot restul orasului s-a modernizat si am simtit din plin acel joie de vivre autentic. Impreuna.
Si tot impreuna, mi-am re-confrimat ca Bucurestiul e un loc frumos, pe care toate imperfectiunile nu-l fac decat si mai fascinant. European, balcanic si cosmopolit in acelasi timp.
Poate ca nu e locul cel mai bun in care sa fii gospodina sau macar odihnita, dar e un loc cu suficiente resurse de bucurat sufletul. De-abia astept ziua de maine - etapa a doua a programului turistic va fi dedicata in totalitate chefului de moment.