De prin lume adunata

In ultimele zile am calatorit prin tot felul de tari: Austria, Republica Dominicana, Italia, Marea Britanie, SUA, Turcia. Mi-am vizitat prieteni si fosti colegi stabiliti sau aflati acolo pentru un internship, am aflat cu ce se ocupa acum, ce au facut in anii in care n-am mai vorbit, ce sentimente ii framanta. Ma refer, evident, la o calatorie virtuala, prin blog-uri, site-uri si e-mailuri. Nu i-am mai vazut de cativa ani, cu unii dintre ei am mai vorbit doar din cand in cand, de drag si dor, de complezenta, din intamplare. Pe toti ii admir pentru curajul de a se rupe de cercul lor (nu pentru prima data) si de a pleca departe, intr-o alta tara, cu alt port, alt grai, alta definitie pentru Da si Nu. Ca sa formeze un alt cerc si alta perspectiva asupra vietii.

Nu stiu cata lume a avut ocazia sa faca acest lucru, nici cati sunt deschisi la ideea de a pleca de nebun, sa traiesti si sa lucrezi intr-o alta tara. Eu am facut-o, si pot sa spun cu mana pe inima ca a fost cel mai infricosator si, totodata, cel mai eliberator gest din viata mea. As mai pleca o data, si inca o data, si inca o data.. Dar ma tine pe loc concluzia la care am ajuns cand am aterizat pe aeroportul din Otopeni, dupa patru luni in care am locuit, muncit si iubit peste Atlantic:
Cu cat vezi mai multe, cu cat sunt mai indepartate tarile din care provin prietenii tai, cu cat se inmultesc locurile din lumea larga in care esti binevenit, cu atat devine mai dificil sa gasesti un singur loc: al tau.

Dar, cand prietenii tai dragi din Turcia vin in vizita la tine pe blog si se hotarasc sa iti trimita in Romania cafea Dunkin' Donuts din State via Instanbul ca sa contribuie la ziua ta perfecta, afli ca n-ai un loc, nu doar unul, ci multe, mult mai multe, ori poate lumea intreaga. Conteaza doar pe cine ai alaturi:)