Cu manusi, pe tocuri

In urma cu o luna spuneam ca am cunoscut-o pe Mihaela Nicola, specialistul in comunicare pe care il admir si care mi-ar placea sa fiu candva. Atunci, imi promitea la o prima strangere de mana, ca imi va trimite cartea ei cea mai noua, de indata ce va aparea. M-am bucurat la simpla intentie formulata de un om pe care l-am vazut mult timp ca model, dar am uitat repede de ea, printre problemele cotidianului cenusiu-pestrit.
Cu atat mai mare mi-a fost insa bucuria in seara aceasta, cand colega mea de la secretariat mi-a adus un plic mare, semnat Mihaela Nicola, pe care scria "Personal"..
In plic, alaturi de o pereche de manusi albe din dantela, era cartea promisa. Un manual de atitudine, in care am si aruncat privirile si pe care de abia astept sa il citesc intr-o dupa-amiaza cu soare, ceai cald si parfumat, la gura geamului deschis, tolanita in patul mare alb din garsoniera mea cea noua, care si cand va fi aceea.
La inceputul cartii, autoarea mi-a scris cateva randuri, de mana, semn ca nu a uitat cele doua cuvinte fugare pe care ni le-am spus cu o luna in urma. La finalul cartii, de tipar, era o multumire adresata "Danielei, pentru rabdare pastelata". Nu mi-am putut abtine dorinta tainica de a fi fost eu acea Daniela sau de a fi una in viitor:)

Multumesc!