Imobiliarele, viata mea!

In urma cu cateva zile, colega mea de apartament m-a anuntat ca va trebui sa se mute asap la o ruda. Atunci, am tras o gura mare de aer in piept, am pus repede lucrurile cap la cap si am concluzionat: e cea mai buna solutie pentru ea in momentul de fata, eu ma voi muta singura intr-o garsoniera, ca tot e ceva timp de cand cochetam cu ideea, desigur, momentul nu e ideal pentru mine si asta inseamna ceva situatii delicate, dar hei! fiecare sut in fund e un pas inainte. Scurt si la obiect, am decis sa ne mutam in mai putin de 2 saptamani.
Prima saptamana a trecut in spiritul de "totul va fi bine", "eu sunt matura, responsabila si descurcareata", "timp e destul" si "de bani se face rost". Prin urmare, m-am dedicat intr-un val de entuziasm (ca niciodata) muncii si am preferat sa aloc timpul si energia scrisului pana la 12 noaptea ori serilor de depanat amintiri cu viitoarea mea fosta colega de apartament. Talk about denial..:)
Si apoi a venit saptamana cu numarul doi.. saptamana cu mutatul (care de fapt nu e o saptamana, ci doar 3, maxim 4 zile, pentru ca vine Pastele), inceputa cu un sentiment de panica, o falca in cer si una in pamant si, ca sa vezi ca universul chiar se invarte in jurul meu, ploaie..:) Si de atunci tot trag in mod repetat si la frecvente din ce in ce mai mici guri de aer...
Ieri am strabatut jumatate de oras (alaturi de un prieten care intotdeauna se cunoaste la nadejde, pe care l-am furat din randul atributiilor zilnice), ca sa mi se traga o foarte mare tzeapa. Da, agentul imobiliar a uitat de mine.. si in cele 2 ore care au trecut de cand stabilisem cu ea intalnirea, a si inchiriat altcuiva garsoniera... In 2 minute sunam la o alta agentie care ma chema la o alta jumatate de oras distanta. Acolo am reusit performanta de a vedea o garsoniera in 5 secunde si 360 de grade de aruncat cu privirea (adica timp aproape suficient cat sa iau o alta gura mare de aer); de aceasta data, agentul imobiliar era grabit de parca il astepta Basescu sa cumpere o vila de 1 milion de euro..
Am sunat-o si pe Ruxandra, o tipa de la o alta agentie, super draguta pe care mi-au recomadant-o niste prieteni; ea a fost si serioasa, si supportive, dar vai! de data aceasta nu aveam eu banii necesari..
Asa ca a venit garsoniera de azi.. spatioasa, decenta, ieftina, si foarte-foaaaarte departe. Atat de departe incat dupa un drum dus si un drum intors de peste 2 ore in total, in RATB-ul aglomerat si plin de batranei suparati pe viata, OK-ul meu mare si sigur a devenit un NU la fel de hotarat, cu putin timp inainte sa pic in pat ca lovita de trasnet si sa atipesc sub influenta RATB-ului vreme de 4 ore.. Deci, sunt homeless again si arunc si eu in virtual intrebarea, poate vreunul din cei multi (probabil 2) cititori ai mei ma poate ajuta cu un indiciu: stiti pe cineva care are de inchiriat o garsoniera decenta in Bucuresti?

P.S.: Un prieten drag mi-a dedicat si versuri care sa mearga bine cu viata mea de Bucurestean ne-neaos:) Toparceanu-Balada chiriasului grabit