A scrie sau a nu scrie

Lumea nu mai scrie. De ceva vreme, jumatate din blog-roll a incremenit. Oamenii nu mai au timp, chef, inspiratie, nici probleme, frustrari sau bucurii majore ca sa le mai descatuseze pe ecrane. Majoritatea par ca au intrat intr-un con de liniste, in care lucrurile sunt asezate, in care se simt bine asa, protejati de lumea exterioara, si din care nu mai simt nevoia sa iasa.
Mai sunt cei cativa care scriu o data la cateva zile. Dar, sa-mi fie cu iertare, si cuvintele lor par scoase cu clestele din gura.
La randul meu, si eu scriu parca tot mai greoi si mai plictisitor in ultima vreme, dar sper sa fie doar un efect temporar al schimbarii stilului de viata. Nu ca as fi scris cine-stie-ce inainte, dar macar erau cuvinte scrise instant, ca si cum ar fi explodat in mii de artificii daca nu le asezam atunci pe monitor.
Acuma, aflu cu oarece parere de rau ca el, blogul, cel pe care il citeam zilnic mai ceva ca revista presei, nu va mai fi. Sau, in cel mai bun caz, va incremeni si el. Era asa.. un artific care nu-mi apartinea, dar care ma ungea pe suflet. De multe ori, intram pe blogul meu doar ca sa-l citesc pe el. Ca al meu saracul e mic si cam ponosit. Nu are suficienta sare si piper, pentru ca eu, gospodina afoana cum sunt, n-am stiut sa il asezonez cum trebuie. Asa ca uneori, cochetez cu ideea de a renunta si eu.
Deocamdata insa, mai poposesc pe aici. Nu mi-am gasit conul de tihna, nici n-am atins fundul sacului cu taste. Am fost in schimb in excursie si am descoperit o tara frumoasa. Detalii - zilele astea.