Am vazut vulcanii noroiosi, ne-am varat degetele in craterele pline de bolboroseri cu miros de petrol, am facut poze, ne-am cotopanit pe dealuri abrupte, am mancat sendvisuri cat pentru tot anul, ne-am tarat cu greu picioarele prin noroiul uscat si soarele fierbinte, am mai mancat niste sendvisuri, am fost si la Manastirea Ciolanu si am poposit la tabara de sculptura Magura (tot n-am reusit sa-mi dau seama care era Gandacul Amenintator), am mai poposit ca sa ne pozam cu Lacul Vulturilor, s-au mai mancat niste sendvisuri, am mai oprit o data, sa ne pozam cu jumatatea de lac care era inghetata, am trecut prin Brasov, Vlad inca mai avea sendvisuri de mancat.. ceilalti si-au luat de la Mc (!@#?!!) Am vrut sa ne luam kurtos din predeal, dar ghereta, ca si partia, erau inchise si abandonate.. Si, in final, dupa ceva extreme-driving printre craterele din serpentinele Vaii Prahovei, am ajuns, pe jumatate adormiti si raciti, ACASA.
Am obrajii rumeni ca in povestirile pitoresti ale lui Rebreanu sau Sadoveanu. Cred ca am adus cu mine jumatate din praful buzoian, pe haine, in esarfa, in buzunare, pe fata si in par. Port o frumoasa urma de bronz pe decolteu, sub forma de polonic cu coada scurta. Pastreaza din fierbinteala soarelui care mi-a lasat-o. Dar, cum zice Carrie, it's closer to my heart this way.
Paclele mici
O pacla mai mare..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu