18 ani, infinit

Am cunoscut-o cu cateva luni in urma, intr-o seara calduta de toamna, chiar dupa ce am iesit de la birou. Initial am vrut sa ii refuz invitatia de a bea un suc si de a vorbi despre mine - "am avut o zi grea si mai bine as merge acasa sa imi vad de problemele mele"; "nu vad ce as putea spune" (sunt obisnuita sa ii ascult pe altii, desi munca mea inseamna sa pun intrebari rascolitoare oamenilor, eu nu vreau sa fiu in postura cealalta, de intervievat).

Pana la urma am acceptat. Nu am stiut de ce, nu stiu nici acum. Nu a fost vorba de spiritul de fost AIESEC-er care vine cu sfaturi iluminatoare catre viitoarea generatie de tineri, cei care isi incep drumul catre antreprenoriat, leadership ori corporatii intr-un ONG, muncind pe gratis. Am trecut de faza aia, mi-am schimbat impresiile si, desi cred in continuare ca munca intr-un ONG e utila, nu mai cred ca este si imperativa.

Revenind, in seara aceea am iesit la suc cu Laura. A fost primul suc dupa foarte multa vreme la care nu am fumat. Dar n-am simtit nicio clipa nevoia de a lasa cuvintele din gura pentru a le inlocui cu fum.
Laura, o fata de 18 ani, are probabil mai multa maturitate in ea decat au unii oameni trecuti bine de 30 de ani. E o frumusete de fata, o bucurie de cuvinte si idei, si entuziasm, si vointa, si initiativa.

Studiaza jurnalismul, e membru AIESEC (cand ne-am intalnit, era inca in perioada de proba), scrie lunar la o revista (si scrie contagios-de-frumos) si debordeaza de energie. Dar, cel mai important, debordeaza de energie pozitiva in ciuda numeroaselor experiente negative prin care a trecut.

In seara in care am cunoscut-o m-am intors acasa pe nori de puf. Am deschis laptopul si am cautat plina de curiozitate sa vad ce poate scrie un copil de 18 ani la o revista online, despre mediul online.

Eu nu sunt o cititoare consecventa. Incep un text, il las pentru altul si il termin pe primul dupa 2 ore. Ma plictisesc repede si deseori nu-mi citesc propriile articole pana la capat. Dar in noaptea aceea am citit textele ei cap-coada, unul dupa altul, cu bucurie si surpriza.

Pentru curiosi, un material foarte simpatic si nostalgic aici.
Pentru cei si mai curiosi, Laura scrie la rubrica Agora City, iar arhiva o gasiti aici.