Azi esti, maine ...

Pana azi la 4 dupa-amiaza, toata viata ta din ultimele cateva luni ti se parea incompleta. Bucuria celor multe lucruri care ti-au reusit avea tot mai multe fisuri sub presiunea celorlalte lucruri care nu s-au intamplat intocmai dupa vointa ta. Reusitele profesionale se amestecau cu esecuri mici, dar rasfrante puternic asupra mandriei. O serie de parghii exterioare si franghii interioare se incapatanau sa te traga in jos sau sa te tina in loc, marindu-ti sentimentul de insatisfactie si, odata cu multumirea, iti luau si energia.
Dar in jurul orei 4, fix cand decideai ca esti un nefericit, primesti un telefon care te scutura din toti rarunchii. Afli atunci ca esti in viata si ca ar trebui sa te bucuri de asta. Ca viata ta e chiar frumoasa, dar nu stii sa o privesti cum trebuie. Ca ii ai alaturi pe cei dragi si ca ar trebui sa te bucuri de ei cat mai sunt. Ca toate of-urile si capriciile profesionale nu sunt nimic comparativ cu absenta unui om drag. Ca egoismul te poate ajuta sa treci peste durere, dar asta nu ii ajuta neaparat pe ceilalti. Ca ai nevoie de prieteni, desi nu-ti dai tot timpul seama de asta. Ca nu esti imbatabil - anumite lucruri te pot dobori. Ca e important sa traiesti frumos. Ca toate cliseele alea cu "traieste clipa" chiar sunt pe bune, dar asta nu inseamna sa o traiesti iresponsabil. Ca sunt oameni la care vei tine intodeauna, chiar daca n-o arati, chiar daca nu ii vezi vreme indelungata, chiar daca nu-ti ocupa gandurile zilnic, chiar daca sunt la un ocean distanta, chiar daca gresesti in mod constant fata de ei. Ca uneori cuvintele nu pot ajuta, desi ai vrea din tot sufletul sa o faca. Ca iti pare rau - pentru ca n-ai stiut sa pretuiesti unele lucruri la timp, pentru ca ai gresit, pentru ca nu stii cum sa faci ca sa nu mai gresesti, pentru ca vrei sa ajuti si nu stii cum.
Tot ce poti sa faci e sa mergi mai departe, ca Johnnie Walker. Dar de data asta, sa lasi nemultumirea de copil rasfatat in urma.