Tema pentru acasa - episodul n

Dragilor, va anunt cu entuziasm ca sunt specialist in promovare. Am facut in ultimele luni campanii de promovare pentru tot felul de produse si servicii, de la inghetata, la servicii de turism, consultanta de management, site-uri de tot felul, biciclete, suplimente nutritive s.a.m.d.
Le-am facut bine - mi s-a zis - si le-am facut pro-bono.

Cum asa? Pai, noua gaselnita a oricarui angajator de PR este sa iti dea o tema pentru acasa, prin care el - chipurile - iti testeaza abilitatile de strateg in ale promovarii, dar prin care, de fapt, isi suplimenteaza rezerva de creativitate in-house. Ca sa nu fiu cu totul rea, unii chiar vroiau sa angajeze, dar tam-nesam se facea ca strategul in comunicare mai trebuia sa stie si sa conduca dubite, sa se mute in alt oras sau sa accepte sa lucreze pe 25% din salariu.

Inadmisibil. Asa ca, in timp ce ideile mele zburatacesc libere prin birourile diverselor companii din tara, contra unor tarife bunicele de PR pe care nu le voi vedea niciodata, eu continui sa explorez maruntisul din buzunar si interviurile de angajare.

Simt insa ca se leaga ceva si, cat de curand, voi veni cu vesti proaspete din lumea de biznis. Pana atunci, ma duc sa plamadesc o idee de campanie pentru niste solutii de securitate online.

PR, mult glam si o lopata

Dintotdeauna am visat sa ma fac PR. Bine, pe la 10 ani ideea de PR nu se numea asa, nu se numea in niciun fel, dar se confunda cu imaginea unei cucoane faine de 30 de ani, musai blonda, cu parul strans in coc frantuzesc (foarte chic la vremea aia) si musai-musai cu ochelari-de-vaduva-de-mafiot pe nas sau macar pe cap, iesind detasata de la volanul unei masini de lux.
Atunci, eram nelipsita de la petreceri selecte, cocktailuri rafinate, pe care reuseam sa le strecor cu brio in programul si asa incarcat de super-business-ul in care aveam un rol cheie.
Si au trecut vreo 10-15 ani...

Si sunt PR. Mai mult chiar, director de comunicare (asa-i ca suna mai bine?)
Am fost la evenimente si cocktailuri, si petreceri (ca mi se par mai degraba plictisitoare e partea a doua)
Sunt blonda si uneori port coc frantuzesc.
Am ochelari-de-vaduva-de-mafiot. Pe raft, in biblioteca, acasa.
N-am masina.. dar n-am nici 30 de ani:D

Pe scurt, in scris, am parte de tot glamul la care am visat cand eram mica. Unde mai pui ca m-am plimbat azi cu un super-extra SUV, Mercedes, dotat cu congelator la bord, plus sofer personal!
(In realitate, am stat in dreapta unei camionete dotate cu agregat frigorific, in incercarea de a distribui 18 torturi de inghetata in 18 puncte distincte din Bucuresti - Incercati voi asta prin traficul de dinainte de Craciun). Si am avut parte de glam cu varf si indesat, cand alergam shontac-shontac prin zapada, cu cadourile dupa mine, cand am facut spagatul pe gresia inghetata, fix la intrarea intr-o cladire de birouri, dar mai ales atunci cand masina s-a impotmolit intr-un maldar de zapada, am luat lopata vitejeste in maini si am inceput sa eliberam roata prizoniera.. Cred ca la un moment dat am si incercat sa imping utilajul de 3 tone, dar nu mai sunt sigura, e foarte posibil ca gerul sa se fi extins de la degetele congelate ale picioarelor la creier...
Nu degeaba se spune "ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca"..