N-am voie somn

Uf... citesc pe blogurile altora ca "ce bine ca maine e vineri, ca vineri e inainte de weekend, ca-n weekend e bine si roz".. si ma intreb: Cum era, dom'le, pe vremea aia?.. Ca la mine maine e vineri, si vineri e inainte de weekend, dar asta numai motiv de bucurie nu e. Asta inseamna doar ca mai am o zi sa rezolv lucrurile alea multe si nasoale pentru care am avut la dispozitie o saptamana, apoi 3 zile, apoi 2 si-acum una.. Si promit ca n-am stat degeaba pana acum! Ma dor oasele de la bagajele pe care le-am carat prin 3 trenuri si multe masini, ochii de la laptopul cu care traiesc in simbioza, capul de la nervii inutili si totusi prezenti, ma doare urechea de la atata ascultat, iar pe telefonul meu il doare bateria de la atatea descarcari si incarcari incomplete, pe fuga, mereu cu incarcatoare de imprumut. Zambetul amabil e imbecil acum, iar stresul sufera o depresie din lipsa de concediu.
As da o dushca mare de vodca pe gat, as striga din adancul plamanilor - nu, as urla de-a binelea - mi-as baga elegant picioarele in tot si m-as duce haiduceste in lumea larga.
Dar... trag aer in piept, gandesc pozitiv (sau, ma rog, incerc), caut rabdarea cu lupa si o scot la inaintare, caci maine e o noua zi. Adica, azi. Ca a trecut de 12.
Si daca va intrebati, da, sunt la Suceava.
De la nivelul oboselii acumulate in ultimul timp, ziua de vineri se anunta pantagruelica in termeni de efort, concentrare, munca, nervi si strans din dinti. Iar singura solutie ca sa ma menajez vineri e sa nu dorm azi.. adica tot vineri, dar la inceput. Am la dispozitie 17 ore. Asta mi-aduce aminte de task-force-urile din timpul facultatii, cand am atins performanta sa citesc 400 pagini in 4 ore. Sper ca mai stiu cum se face...
AMR: 16 ore si 45 minute.