Fata cu agenda, v-ati pierdut sirul!

Stiti care-i culmea agendelor?
Dezorganizarea.

Cand scoala, jobul, munca domestica, cheltuielile, pana si intalnirile cu prietenii stau frumos oranduite intr-o agenda, se intampla ca devii dependenta de ea. Nu mai poti gandi, face cumparaturi si lucra eficient in absenta nelipsitei prietene de nadejde care-ti ordoneaza frumos si colorat ideile, dimineata la cafea sau seara inainte de culcare.. Ajungi sa gandesti ca o agenda, sa gasesti reconfortanta insiruirea de idei si planuri pe hartie (fie ea si hartie imaginara uneori).
Din exces de zel, adesea agenda zilnica depaseste cu mult limita umana de obiective. Si atunci incepi sa separi obiectivele - ca la carte - in functie de prioritate, importanta, destinatie.. In contextul acesta, achizitia de agende capata o semnificatie aparte; devii un critic exigent in materie de forma, culoare, grafica si structura. Si uite-asa, ajungi sa iti incarci viata cu agende frumoase, pe care esti oricand bucuros sa le dai oamenilor dragi, sa le rasfoiesti cu pofta anticipand ideile marete pe care urmeaza sa le gazduiasca. Si mai ajungi sa ai mult prea multe agende, toate pline: una pentru idei, una pentru planificarea zilei, una pentru casa&cumparaturi, una just-in-case..
Si-apoi stai sa te intrebi de ce e bahaos in capul tau. De ce trec zile la rand in care nu faci decat sa reportezi sarcini de azi pe maine, desi te simti muncit la maxim? Cum de esti dezorganizat si te simti ineficient cand te cari mereu cu 3 agende dupa tine?! Eu cred ca mi-am atins culmea. Paradoxal, singura solutie care-mi vine in minte acum e sa imi iau o agenda maaare (si doar una), cu care sa incep o revolutie a planificarii: gata cu stresul si nervii, reintra in vigoare pauza de masa, cititul presei si cel putin o melodie pe zi. Nu stiu de ce imi pare tare nerealist planul asta de bataie...

Voi cum va organizati munca? Cine castiga in fata deadline-ului: munca sau viata personala?