Iubitul meu, instalatorul

Daca pana alaltaieri imobiliarele erau viata mea, de ieri stiu: barbatul vietii mele e instalatorul.

Normal, e omul nelipsit din ultimii 5 ani si 9 case. Mi-a fost alaturi in momentele-cheie din viata bucuresteana.
..In weekendul ala minunat, cand asteptam cu nerabdare sa plec la Mogosoaia, cu cine mi-am baut eu cafeaua de dimineata? Si cine m-a condus atunci pe usa?
..In toate zilele stresante din sesiune, ori in diminetile cu dead-line-uri stranse la revista, cine mi-a asigurat fundalul muzical si sursele de inspiratie cum numai un adevarat maestru ar fi fost capabil?
..Cine m-a determinat sa iau o pauza de la munca, de fiecare data cand ma scufundam in sarcini, dead-line-uri si probleme urgente?
..La cine m-am gandit eu cel mai des in timpul dusului? (privind, bineinteles, ingrozita, apa care se scurgea de sub cada..)
..In "teambuilding-urile" cu tema acvatica dintre vecini, cine a fost mediatorul?
..Cu cine am discutat eu, in nenumarate randuri, despre politica, sport, cultura si copii, la marginea unei tigari si a unei cafele?
..Cine te convinge de fiecare data sa schimbi robinetele abia puse, deoarece "exista ocazia" sa se strice? Si-apoi iti explica rabdator diferenta de calitate dintre teava galbena si teava mai putin galbena?

O, da, instalatorul.. Cate clipe frumoasa am petrecut impreuna! I
Imi sta alaturi chiar si acum. Adica, serios, chiar acum. Geanta lui doldora de unelte, cabluri si carpe, ma priveste plina de intelepciune de la mai putin de un-metru-de-faianta-distanta.

Cred ca oamenii ar trebui sa invete sa aprecieze asemenea fiinte rare, atat de necesare existentei noastre umile. Pana una-alta, eu ma sustrag de la treaba, de nevoie, nu de voie, si pun de doua cafele..